Astazi iti recomandam o carte superba: Bătrânul care citea romane de dragoste, de Luis Sepulveda. „Cea mai importantă descoperire a unei vieţi, antidotul împotriva otrăvii letale a bătrâneţii” este, aţi ghicit, cititul. Cel puţin pentru Antonio Bolivar.
Imaginaţi-vă că sunteţi, precum Antonio, în El Idilio, un sat de pe Amazon. Cel care astăzi are peste 60 de ani a venit aici de tânăr, pentru a pune umărul la colonizarea junglei. Povestea lui şi a dumului spre lectură este plină de farmecul şi riscurile unui loc în care nu oricine ar putea avea tăria să-şi ducă viaţa. Cândva, Antonio a avut o soţie care a pierit de febră.
- Carte publicata in 2015 la Editura Polirom
- Vezi pretul cu reducere
- Numar pagini: 208
- ISBN: 978-973-46-5618-9
El însuşi a fost aproape de moarte atunci când l-a muşcat un şarpe. A trăit alături de băştinaşi şi s-a împrietenit straşnic cu liderul lor, Nushino. Când alibi i-au atacat, membrii tribului l-au izgonit din mijlocul lor. Aşa a ajuns în El Idilio, devenit refugiu şi sanctuar, unde are doar un prieten: Rubicondo, un dentist care trece pe acolo de două ori pe an. Şi într-o bună zi, politica îşi bagă nasul în viaţa eroului nostru. Este solicitat să facă parte dintr-un proces electoral care duce la alegerea primarului Luis Agalla. Acest eveniment nefast are o urmare benefică: Antonio se apucă de citit. De aici încolo, dentistul îl aprovizionează cu romane siropoase, pe care le împrumută de la Josefina, menajera primarului şi amanta lui.
Tot farmecul şi serenitatea generate de profunda experienţă de viaţă ies la iveală în Bătrânul care citea romane de dragoste în ziua în care este găsit cadavrul unui om sfâşiat de un jaguar. Se află că era vorba despre un localnic cu un permis fals de vânătoare eliberat de primar. Omul găsise, măcelărise şi jupuise puii femelei de jaguar, iar aceasta se răzbunase. Şi era uşor de presupus că va face acelaşi lucru cu orice om îi va mai ieşi în cale vreodată: „Ticălosul ăla a ucis puii şi probabil l-a rănit şi pe tată. Acum femela este înnebunită de durere şi furie şi va vâna oameni”. Ca urmare, în buna tradiţie a speciei umane, se trece la vânarea animalului care îşi pierduse puii şi „îndrăznise” să-şi facă dreptate.
Antonio ajunge să se lupte singur cu felina. Aici autorul explorează tema morţii, elaborând gândurile pe care le are eroul principal în timp ce aşteaptă fiara: „Moartea omului fusese un crud dar fără scăpare ochi pentru ochi… femela însăşi umblă atât de aproape de om de parcă şi-ar dori moartea”. Antonio crede că jaguarul trebuie ucis ca un act de compasiune, dar nu din genul caritabil: „Ea vrea să moară în luptă, cu curaj, în câmp deschis”.
Este cu adevărat o distanţă atât de mare între a citi şi a vâna un animal sălbatic care a fost „împins” de oameni să-i ucidă? Aceasta este întrebarea pe care o pune Bătrânul care citea romane de dragoste, o carte care nu poate fi recomandă suficient de călduros, ci trebuie pur şi simplu savurată într-o noapte de iarnă în care dintre pagini vor da năvală peisaje fabuloase, poveşti de viaţă fascinante şi personaje memorabile din jungle ecuadoriană.
Cartea Bătrânul care citea romane de dragoste, de Luis Sepulveda poate fi cumparata, cu reducere, de la Elefant sau eMAG.
