În ape adânci, de Paula Hawkins

În marea de thriller-uri care au apărut în ultimii ani, „Fata din tren s-a detașat” prin ceea ce criticii numesc simplitatea conceptului, faptul că miezul este unul la care se poate raporta oricine. La doi ani de la lansarea acestei cărți care rămâne un bestseller, autoarea iese din această abordare și oferă cititorilor din toată lumea În ape adânci.

Cumpara cartea cu reducere

În ape adânci – o poveste surprinzătoare

Complexă și extinsă, povestea are o arie de cuprindere care implică tot orășelul Beckford, prin care curge o apă ce a înghițit „atâtea femei tulburate”: „Oamenii au întors privirea de la toate acestea, nu-i așa? Nimănui nu-i place să se gândească la faptul că apele sunt infestate cu sângele și fierea atâtor femei persecutate și nefericite. Pur și simplu localnicii beau acea apă în fiecare zi”.

Narațiunea debutează aspru, cu moartea în Drowning Pool a lui Nel Abbott. Fiica ei adolescentă, Lena, crede că mama sa s-a sinucis. Dar sora lui Nel, Jules, care nu și-a mai văzut familia de mult timp, nu crede asta. „Săpând” după răspunsuri, Jules află că Nel și-a făcut o mulțime de dușmani în timp ce scria o carte despre înecările misterioase din zonă. Mai mult, Katie, cea mai bună prietenă a Lenei, murise cu puțin timp înainte, în același loc. „Beckford nu este un loc al sinuciderilor, ci unul în care se scapă de femeile care creează probleme”, scrisese Nel, căreia îi plăcuse toată viața să înoate… Filă cu filă, Jules descoperă curenții extrem de puternici și foarte periculoși din străfundurile localității.

Hawkins gestionează cu măiestrie ritmul narațiunii, lăsând încontinuu loc pentru ideea că în spatele fiecărei revelații există o altă ușă, dincolo de care zac secrete. Mecanismul suspansului funcționează impecabil, scenele crimelor sunt ilustrate în așa fel încât generează toți fiorii pe care cititorul îi așteaptă de la autoare, autenticitatea decorului nu face decât să adauge lumină și culoare în spații în care misterul se cere imperativ deconspirat. Intrigat și provocat, cititorul are de ținut în mâini, ca un presdigitator, o mulțime de fire care controlează o rețea imensă a omorului. „Serios, cum poate cineva să țină urma atâtor cadavre de pe-aici?”, se miră Erin, ofițerul de poliție venit de la Londra să descâlcească tot misterul.

În ape adânci este o carte care a trebuit din start să se ridice – cel puțin – la înălțimea „Fetei din tren”. Milioanele de exemplare vândute, precum și filmul văzut de atâția spectatori cereau un pas următor pe măsură. Și Paula Hawkins nu dezamăgește. Cea de-a doua poveste stârnește la fel, se „lipește” la fel de noaptea de lectură a oricui, străbate venele cititorului cu un amestec de „nu este posibil!” cu „este plauzibil”. Pe scurt, cu genul acela de narațiune ce transportă fără să afecteze capacitatea auditoriului de a rezona cu ficțiunea.