Atunci când un club de lectură începe cu marii clasici ai literaturii universale, Sun Tzu și a sa Arta războiului sunt printre primele abordate, măcar din perspectiva faptului că și azi, după secole, această lucrare este ghidul competitivității în marile afaceri.
Limpede-cristal, fără înflorituri inutile și fără pretenții literare, această lucrare care datează, se pare, din jurul anului 500 î.Hr. a devenit de-a dreptul proverbială și a inspirat nenumărați lideri, militari și nu numai.
Ce „face” un mare conducător („general”, după cum îl numește Tzu)? Conștientizarea împrejurărilor și a împrejurimilor, a inamicului și a propriei persoane, inteligența și înțelepciunea. Puține și atotocuprinzătoare, incluzând exteriorul, vecinătatea și profunzimea interiorului – deopotrivă a minții și a sufletului.
Sun Tzu introducea în vremuri în care conflictele erau sângeroase și primitive ceea ce numește „legea morală”, cea care îi face pe oameni să fie în acord cu liderii; forțele care trec dincolo de puterea de control a omului; disciplina și metoda dublate de sinceritate, bunăvoință, curaj și stabilitate.
O altă trăsătură inedită a adevăratului învingător pe care o pune în lumină Tzu este cucerirea fără distrugere. Greu de imaginat așa ceva în vremuri în care operațiunile militare implicau de regulă cotropirea și uciderea în masă a învinșilor, gânditorul chinez pledează pentru cucerirea „completă și intactă”. Raționamentul este simplu: trupele și proviziile inamicului pot fi utilizate ulterior în folos propriu. În context, una dintre abordările „antologice” ale lui Tzu este ideea că adevărata excelență militară este cucerirea inamicului fără luptă. Din nou, în vremuri în care imaginea perfectă a învingătorului era considerată sabia ridicată, plină de sânge…
Așadar, cine este un câștigător adevărat? Din nou, concepte puține și atotcuprinzătoare: cel ce știe când să lupte și când să nu angajeze bătălie; cel ce știe să gestioneze și forțe impresionante, și o armată mică; cel ce știe să anime trupele, până la ultimul om, cu aceleași idealuri; cel ce, pregătit fiind, știe să ia inamicul pe nepregătite; cel ce are abilități militare și nu este influențat de suveran.
Arta războiului a devenit o carte atât de influentă, încât a stârnit nenumărate controverse. De la îndoiala asupra existeței autorului său până la întrebarea cum de China antică nu a câștigat războaie nesfârșite având la temelie o astfel de lucrare, semnele de întrebare au rămas și s-au amplificat prin secole. A fost, într-adevăr, Sun Tzu un general chinez? Este „Arta războiului” în realitate un volum care cuprinde opere ale altor militari sau gânditori ai epocii? Istoricii sunt de păreri diferite, dar un lucru este cert: europenii auzeau despre acest manual militar abia în secolul al XVIII-lea, iar de la începutul secolului XX, când a fost tradusă în limba engleză, cartea s-a răspândit „ca focul” și s-a așezat la loc de cinste nu doar în lumea conflictelor armate, ci și în majoritatea aspectelor concurențiale pe care le-a presupus avansul capitalismului.
Cartea Arta războiului, de Sun Tzu poate fi comandată cu reducere de la Elefant, Libris sau Cartepedia.
