Băiatul Echo, de Matt Haig

Şi totuşi, oricum ar arăta viitorul, va exista întotdeauna o linie clară de separaţie între oameni – creaturi ale emoţiilor, iubirii, pasiunilor de tot felul, temerilor sau urii – şi orice simulări ale lor. Acesta este mesajul de fond al unui thriller psihologic SF pornit de la date care sunt recognoscibile chiar şi în prezent. Pentru că nu este nevoie să mergem cu imaginaţia prea departe în timp pentru a vizualiza faptul că lumea proiectată de Haig este una a corporaţiilor mamut, cu precădere cei doi giganţi IT care o domină, Castle Industries şi Sempura („Albine de sticlă” tratează acelaşi gen de relaţie om-tehnologie, cu dezumanizarea implicită), că încălzirea globală a lăsat jumătate de planetă udă leoarcă iar pe cealaltă uscată cremene, că politicienii sunt în buzunarele oligarhilor, la fel ca poliţia.

Baiatul-Echo

Carte publicata in 2015 la Editura Trei
Numar pagini: 448
ISBN: 978-606-719-289-6

Bogaţii sunt „protejaţi” de maşinării, săracii locuiesc în cocioabe plutitoare. Munca de jos este executată de roboţi tot mai „humanoizi” cu fiecare generaţie, tot mai asemănători cu oamenii. Cei mai recenţi sunt denumiţi „Echo”, replici perfecte, dar, evident, lipsite de caracteristicile emoţionale ale celor ce i-au creat.

Naratorul este o adolescentă de 15 ani, Audrey, secondată de un Echo, Daniel. Viaţa fetei se schimbă radical atunci când părinţii săi sunt asasinaţi de ceea ce pare a fi un defect de funcţionare a unui astfel de robot. Unchiul ei, Alex, este însuşi şeful Castle Industries şi refugiul la ruda aceasta îi prilejuieşte lui Audrey un plonjon în lumea androizilor de tipul lui Daniel. Acesta nu este o maşinărie oarecare. Cel care l-a creat a introdus un fir de păr de la copilul său decedat în machiajul maşinii. Astfel, Daniel devine primul „Echo” capabil să simtă durerea. Şi, odată cu ea, iubirea. De aici până la o poveste de dragoste adolescentină, cu toate minunile şi „prăpăstiile” ei, nu este decât un pas: contradicţii, divergenţe, bizarerii, incertitudini şi multă pasiune. În acest context apare aproape firească descoperirea că unchiul nu este protectorul blajin pe care şi-l imaginase Audrey, ci un maniac fără scrupule care ar face orice pentru a-şi elimina competiţia.

Aşadar, avem de toate în această lectură-eveniment, Băiatul Echo: iubirea milenară a oamenilor tineri, în toate aspectele ei de romantism medieval, concurenţa acerbă dintre companii, răul pe care îl fac oamenii planetei în fiecare zi, dependenţa tot mai crescută a bogaţilor de tot felul de dispozitive care să-i scutească de muncă (şi dacă se poate chiar de a gândi), polarizarea socială tot mai acută pe măsură ce societatea omenească este mai avansată, alarme cu privire la un viitor sinistru (care nici măcar nu se ştie dacă mai poate fi oprit), relaţii de familie care nu sunt aproape niciodată ceea ce par…