Plante medicinale autohtone

Evolutia indelungata, uneori spectaculoasa, a cunoasterii stiintifice nu l-a determinat pe om sa se indeparteze de resursele native, de folosinta imediata, pe care i le-a oferit din totdeauna mediul ambiant. Este de presupus ca, din timpuri stravechi, omul, din instinct, din intA¢mplare sau din disperare, a incercat sa-si aline unele suferinte cu produse ale naturii, printre acestea numarA¢ndu-se si anumite plante. Unele dintre ele s-au dovedit a avea efect vindecator.

Ca urmare, la inceput prin viu grai, mai apoi pe cale scrisa, cunostintele dobA¢ndite s-au transmis pA¢na in prezent. Aceste ipoteze sunt atestate si de atitudinile asemanatoare manifestate instinctual de unele animale bolnave sau ale unor triburi actuale putin evoluate, care utilizeaza plantele medicinale in scopuri tamaduitoare. Importanta plantelor medicinale in dezvoltarea umanitatii este dovedita de prezenta lor in numeroase poezii, picturi, sculpturi, literatura beletristica etc. Progresul stiintei si al tehnologiilor a permis ca plantele medicinale si aromatice utilizate empiric sa fie supuse studiilor biochimice, descoperindu-se noi si noi substante bioactive.

Concomitent, cercetatorii au incercat copierea si fabricarea sintetica a unor substante bioactive, insa produsele de sinteza pot avea reactii neprevazute in organism, fiind mai greu tolerate. Mai mult chiar, unele din principiile bioactive elaborate de celulele vegetale nu pot fi inlocuite cu substante de sinteza. In prezent in medicina populara a RomA¢niei sunt folosite cca 870 de specii.