Visari pagane

Ion Pillat, asadar, nu e un simplu traditionalist ori peisagist; e - ca si Proust, Francois Mauriac ori Thomas Mann - un normal perfect incadrat in societatea, vremea si predaniile mediului, un normal care, totusi, a inteles (a stiut) prea bine, a patruns si el - ca si ceilalti trei mari scriitori carora l-am alaturat - universul anormal si reflectant al poeziei, artei, creatiei de-a doua. Peisajele copilariei, imprejurarile unei vieti comode si neaventuroase, incadrarea in sistemul conventiilor societatii din care a facut parte, simpatia si consideratia purtate poetilor altor graiuri si glii, intima legatura (fidela, aproape dureroasa) cu materialitatile ambiante, strunirea pornirilor temperamentale nu i-au fost stavile ori oprelisti, ci incitari spre biruirea ritmului monoton al existentei, spre pasirea in acel domeniu - diferit, parabolic, straniu, anormal - generic si vag denumit arta.

— N. Steinhardt