Bookuria explică

Cât dă România pentru cărți și cititori? Am adunat toți banii, de la stat la Bruxelles, și i-am pus lângă ai vecinilor

Am căutat toate programele publice și private care pun bani în edituri, scriitori, traduceri, biblioteci, școli și cititori, cu bugetele lor, și le-am comparat cu ce fac Polonia, Franța, Italia, Spania, Germania, Cehia, Republica Moldova și Ucraina. Banii există, dar sunt puțini și aproape deloc îndreptați spre cititor.

Redacția Bookuria 12 noiembrie 2026 14 min de citit

Pe scurt, în cifre

  • 2 mil. leipentru cărți și reviste culturale, într-o singură sesiune AFCN pe an (2026)
  • 2,7 mil. leipentru traducerea autorilor români în străinătate, prin ICR, cel mai mare buget de până acum (2026)
  • 3 mil. leipentru cărți noi în bibliotecile publice, în 2024; în 2025 și 2026 n-am găsit niciun program
  • 7.957biblioteci la finalul lui 2025, cu 226 mai puține decât în 2024 (INS)
  • 0 leiplătiți până acum din voucherele culturale de 250 de lei pentru elevi, prevăzute în Legea educației
  • ≈ 1 din 250salariați a primit tichete culturale în 2024 (calcul Bookuria, pe datele Ministerului Finanțelor)

În 2022, doar 29,5% dintre românii de peste 16 ani spuneau că au citit cel puțin o carte în ultimele 12 luni, cel mai mic procent din Uniunea Europeană. De atunci, TVA la carte a crescut de la 5% la 11%, iar într-un singur an, 2025, țara a mai pierdut 226 de biblioteci. Întrebarea care urmează de obicei acestor cifre e simplă: ce face statul ca să se citească mai mult? Am căutat răspunsul în bugete. Am adunat programele publice și private care pun bani în edituri, scriitori, traduceri, biblioteci, școli și cititori și le-am pus lângă ce fac alte țări. Imaginea care rezultă: banii există, dar sunt puțini, împrăștiați și aproape deloc îndreptați spre cititor.

Editurile: o singură sesiune pe an

Principala sursă de bani publici pentru cărțile tipărite este Administrația Fondului Cultural Național (AFCN), care distribuie, în baza Legii 186/2003 privind cultura scrisă, o subvenție de la Ministerul Culturii. Pentru proiectele editoriale, AFCN are de regulă o singură sesiune pe an. În 2026, ea s-a desfășurat între 2 mai și 2 iunie, cu un buget de 2 milioane de lei (≈ 400.000 de euro), pentru carte și reviste culturale tipărite.

Potrivit ghidului solicitantului, o editură poate depune un singur proiect, de cel mult 10 titluri. Pentru carte, suma maximă este de 65.000 de lei pe proiect, iar pentru reviste de 45.000 de lei. Tirajul minim este de 500 de exemplare pe titlu la carte și 300 la reviste, contribuția proprie de cel puțin 10%, iar titlurile apărute sau reeditate în ultimii 15 ani nu sunt eligibile.

Dacă fiecare proiect ar cere plafonul, bugetul ar ajunge pentru circa 30 de edituri pe an, din toată țara (calcul Bookuria). Pentru comparație, cele 101 edituri din topul Forbes România au raportat în 2025 o cifră de afaceri cumulată de 186,2 milioane de euro, așa cum am arătat în Piața de carte din România în cifre. Subvenția anuală pentru carte reprezintă ≈ 0,2% din această sumă.

Literatura mai poate primi bani prin apelurile AFCN pentru proiecte culturale, deschise însă tuturor domeniilor, de la teatru la patrimoniu: festivaluri, lecturi, ateliere, rezidențe. Din 2026, Ministerul Culturii are și o schemă separată pentru sectorul cultural independent, cu peste 37 de milioane de lei împărțiți până în 2029; primul apel, din iulie 2026, a avut 6,2 milioane de lei.

Editurile pot candida și la programul european Europa Creativă pentru traducerea literaturii, care are în jur de 5 milioane de euro pe an pentru toată Uniunea și finanțează circa 40 de proiecte. Editurile românești au avut aici rezultate bune: în 2018, patru dintre ele au primit împreună peste 180.000 de euro. Apelul pentru 2027 s-a deschis pe 21 octombrie 2026.

Grafic: programele publice naționale dedicate cărții în 2026, în milioane de lei: traduceri în străinătate prin ICR 2,7; proiecte editoriale AFCN 2,0; achiziția de cărți pentru biblioteci 0 (3 milioane de lei doar în 2024); vouchere culturale pentru elevi 0 (prevăzute în lege, neaplicate).
Programele naționale cu buget anunțat pentru 2026. Surse: AFCN, ICR, Ministerul Culturii, Edupedu.

În Franța, Centre national du livre finanțează edituri, autori, traducători, librării și biblioteci. Într-un an de vârf a împărțit 23,8 milioane de euro la 1.434 de beneficiari, iar subvenția pentru traducerea unei cărți în franceză poate ajunge la 35.000 de euro. Și CNL trece însă prin tăieri: bugetul pe 2026 îl scade cu ≈ 4,3 milioane de euro, adică 15% față de 2025.

Piața: cărți mai scumpe, cumpărători mai puțini

Banii publici contează mai mult când piața e slabă. Asociația Editorilor din România (AER) vorbește despre o scădere tot mai accentuată a vânzărilor din 2021 încoace: în valoare, piața a stat pe loc, dar pentru că prețurile au crescut, iar numărul de cărți vândute a scăzut. După creșterea TVA din august 2025, directorul AER, Mihai Mitrică, a declarat că „din septembrie și până acum consumul de carte a scăzut cu două cifre”. Nu există o statistică oficială a vânzărilor de carte, iar estimările AER date în presă pentru mărimea pieței au variat între 60 și 100 de milioane de euro pe an.

Cartea românească în străinătate: singura zonă unde banii cresc

Singurul domeniu în care bugetele cresc vizibil este traducerea autorilor români în alte limbi. Institutul Cultural Român plătește editurilor străine o parte din costuri, prin trei programe, care au avut în 2026 împreună 2,7 milioane de lei (peste 500.000 de euro), cel mai mare buget de până acum:

Programul ICRCe finanțeazăBuget 2026
Translation and Publication Support (TPS), din 2006traducerea și publicarea autorilor români în străinătate; peste 1.000 de cărți apărute1.800.000 lei
Romanian Books for Childrencărți românești pentru copii, traduse650.000 lei
Publishing Romaniaalbume, cărți despre România, numere tematice de reviste250.000 lei

România este și membră a rețelei Traduki, care finanțează traduceri, rezidențe și festivaluri literare între Europa de Sud-Est și țările de limbă germană. Ministerul Culturii este unul dintre finanțatori, alături de instituții din Germania, Austria, Elveția, Slovenia, Croația și alte state. Republica Moldova a aprobat intrarea în rețea în 2026. Următoarea sesiune pentru granturile de traducere este 1 decembrie 2026 – 1 februarie 2027.

Motivul creșterii bugetelor este Frankfurt 2028: România va fi țara invitată de onoare la a 80-a ediție a celui mai mare târg de carte din lume, între 11 și 15 octombrie 2028. Statutul vine de obicei cu un program amplu de traduceri, finanțat de țara invitată. La mai puțin de doi ani de târg, potrivit presei din octombrie 2026, nu există încă un buget, un program sau o instituție coordonatoare. Bugetul trebuie stabilit prin hotărâre de guvern, iar ministerul vrea banii în bugetul pe 2027. Propunerea ca Oficiul pentru Investiții Culturale să coordoneze participarea a fost contestată printr-o petiție semnată de aproape 50 de scriitori, editori, traducători și agenți literari.

În Polonia, Institutul Cărții a susținut în 2025 traducerea a 178 de cărți ale autorilor polonezi, cu peste 3,1 milioane de zloți (≈ 730.000 de euro), aprobând 276 din 501 cereri. E de ≈ două ori cât cheltuie România prin TPS (≈ 360.000 de euro), la o populație de două ori mai mare. Pe locuitor, sumele sunt comparabile: aici România nu stă rău.

Scriitorii: burse mici, mai ales private

Pentru autori nu există în România un program public mare de burse de creație. Ce am găsit:

  • Uniunea Scriitorilor a acordat în aprilie 2026 zece burse de creație a câte 3.000 de lei pentru tineri autori, finanțate de COPYRO, societatea de gestiune a drepturilor de autor;
  • librăriile Cărturești au un program privat de rezidențe: cinci burse a câte 9.000 de lei și trei a câte 2.500 de lei, pentru autori din România și din Republica Moldova (înscrierile s-au încheiat pe 31 octombrie 2026);
  • ICR și rețeaua Traduki oferă burse și rezidențe la care pot candida și autorii și traducătorii români.

Puse cap la cap, sumele care ajung direct la scriitori se măsoară în zeci de mii de lei pe an, pentru toată țara.

Bibliotecile: mai puține, iar banii pentru cărți vin și pleacă

La finalul lui 2025, România avea 7.957 de biblioteci, cu 226 mai puține decât în 2024, potrivit Institutului Național de Statistică. Doar 1.697 sunt biblioteci publice, adică una la ≈ 11.200 de locuitori; cele mai multe dintre celelalte sunt biblioteci școlare. Bibliotecile au avut 2,4 milioane de utilizatori activi, dintre care 54,3% la bibliotecile școlare și 32,9% la cele publice, și au împrumutat 18,7 milioane de volume, cu 300.000 mai puține decât în 2024.

Pe termen lung, scăderea e mult mai mare. În 1999, bibliotecile aveau 6,1 milioane de cititori. În 2019 mai aveau 3,1 milioane, iar din 2020 numărul a rămas în jurul a 2,4–2,5 milioane.

Grafic: utilizatorii activi ai bibliotecilor din România, în milioane: 6,1 în 1999, 3,1 în 2019, 2,5 în 2020, 2,4 în 2025.
Toate tipurile de biblioteci. Surse: INS, prin Digi24 (1999–2020) și Cotidianul (2025).

Legea bibliotecilor (nr. 334/2002) obligă Ministerul Culturii să prevadă în buget sume distincte pentru cărțile bibliotecilor publice. În practică, programul național de achiziție a apărut și a dispărut. În 2006 și 2007 a avut câte un milion de lei pe an; în 2007 s-au înscris 111 edituri, cu aproape 4.800 de titluri. A urmat o pauză lungă. În februarie 2024, ministerul a anunțat Programul Național pentru Achiziția de Cărți și Abonamente, cu 3 milioane de lei (≈ 600.000 de euro) pentru toate bibliotecile publice, prezentat de ministră drept o investiție în carte „în premieră”. Pentru 2025 și 2026 n-am găsit nicio ediție nouă, nici în anunțurile ministerului, nici în presă. Bibliotecile cumpără cărți din bugetele locale: Biblioteca Județeană Alba, de exemplu, a anunțat în 2026 o achiziție de 1.150 de volume.

Bani europeni au venit prin PNRR (investiția I17): ≈ 16,8 milioane de euro pentru 105 biblioteci transformate în centre de competențe digitale și pentru echipamente în alte 1.030. Banii au mers la calculatoare și cursuri, nu la cărți. Ultimul program mare a fost tot unul privat: Biblionet, finanțat de Fundația Bill & Melinda Gates cu aproape 27 de milioane de dolari, a echipat peste 2.000 de biblioteci, 80% dintre ele la sate.

În Polonia, un Program Național de Dezvoltare a Lecturii există din 2016. A doua ediție, pentru 2021–2025, a avut 1,1 miliarde de zloți (≈ 260 de milioane de euro), dintre care aproape jumătate de miliard a mers la cărți noi pentru bibliotecile publice, școlare și pedagogice. A treia ediție, pentru 2026–2030, este în consultare. Raportat la populație, Polonia a cheltuit pe cărți pentru biblioteci de ≈ 20 de ori mai mult decât România în singurul ei an recent cu program, și a făcut-o în fiecare an.

Grafic: bani publici pentru cărți noi în biblioteci, în euro pe locuitor pe an: Polonia, media 2021–2025, aproximativ 0,64; România 2024, aproximativ 0,03; România 2025–2026, zero (niciun program găsit).
Calcul Bookuria: Polonia ≈ 100 mil. zł pe an din programul de lectură, la 36,6 mil. locuitori; România 3 mil. lei, la 19 mil. locuitori; 1 € ≈ 4,25 zł ≈ 5 lei. Surse: NCK, Ministerul Culturii.

Nici acolo nu e totul garantat. În Cehia, proiectul „Česká knihovna”, prin care bibliotecile primeau cărți cehești necomerciale, a fost suspendat în 2026 din cauza bugetului provizoriu. Cel mai neașteptat exemplu vine din Ucraina: în februarie 2026, în plin război, guvernul a anunțat un program-pilot de completare a colecțiilor bibliotecilor publice, cofinanțat cu comunitățile locale, și subvenții pentru chiria librăriilor.

Elevii: două programe în lege, niciunul aplicat

Legea educației din 2023 prevede două programe pentru cititorii tineri: „Vouchere culturale pentru elevi”, de 250 de lei, și „O carte pentru fiecare elev”, care trebuia adoptat până la 30 decembrie 2024. Potrivit Asociației Editorilor din România, citată de Edupedu, ambele sunt amânate de doi ani și țin exclusiv de Ministerul Educației. N-am găsit nicio dovadă că vreunul a pornit.

În școli, singura sursă concretă de bani pentru cărți au fost granturile PNRAS din PNRR, pentru școlile cu risc de abandon, care puteau fi folosite și pentru cărți și mobilier de bibliotecă. Toate proiectele educaționale din PNRR trebuiau încheiate până la 31 august 2026. Asta contează: bibliotecile școlare au mai mult de jumătate dintre utilizatorii activi ai tuturor bibliotecilor din țară.

Grafic: voucherele culturale pentru tineri, în euro: Italia 500, până la 1.000 cumulat; Spania 400; Franța 200; Germania 200, program încheiat în 2025; Republica Moldova aproximativ 51 (1.000 de lei moldovenești); România 0, voucherul de 250 de lei există doar în lege.
Italia: Carta della cultura giovani (+ Carta del merito, cumulabile). Spania: Bono Cultural Joven. Franța: Pass Culture după reforma din 2025 (50 € la 17 ani + 150 € la 18 ani). Germania: KulturPass, încheiat în 2025. Republica Moldova: 1.000 de lei moldovenești ≈ 51 €.

În toate aceste țări, cărțile se pot cumpăra cu voucherul. În Germania, în primul an al KulturPass, cărțile au fost categoria pe care tinerii au cheltuit cel mai mult: peste 500.000 de cărți cumpărate. Republica Moldova, cu un buget mult mai mic decât al României, are un voucher funcțional pentru tinerii de 18 ani, folosit în 2023–2025 de peste 11,9 milioane de lei moldovenești.

Cititorii adulți: tichetul de la angajator

Pentru un adult, singurul mecanism public care ajută la cumpărarea de cărți sunt tichetele culturale (Legea 165/2018). Ele acoperă cărți, manuale, muzică, filme și bilete la evenimente culturale, se acordă opțional de angajator, cu facilități fiscale, și valorează între octombrie 2026 și martie 2027 cel mult 260 de lei pe lună sau 510 lei pe eveniment.

Valoarea totală crește de la an la an, dar de la o bază mică. Potrivit datelor Ministerului Finanțelor analizate de Termene.ro, în 2024 angajatorii au acordat tichete culturale de aproape 20 de milioane de lei (≈ 4 milioane de euro), la ≈ 20.000 de salariați. România are peste 5 milioane de salariați, deci tichetul ajunge la ≈ unul din 250.

Grafic: valoarea tichetelor culturale acordate de angajatori, în milioane de lei: 2,4 în 2019, 5,8 în 2020, 9,5 în 2021, 11,6 în 2022, aproape 20 în 2024. Pentru 2023 nu există o cifră pe tot anul.
Surse: datele Ministerului Finanțelor analizate de Termene.ro (Adevărul) și Profit.ro. Pentru 2023 nu am găsit o valoare pe tot anul.

Taxele pe carte: TVA și timbrul literar

Statul nu doar dă bani pentru carte, ci ia și o parte din prețul fiecărei cărți. De la 1 august 2025, TVA la carte este 11%, față de 5% înainte, a treia cea mai mare cotă din Uniunea Europeană, după Danemarca (25%) și Finlanda (13,5%). Am explicat pe larg cotele din toate statele și efectele măsurate ale reducerilor de TVA în TVA la carte în Europa: unde se află România.

Mai puțin cunoscut este timbrul literar: 2% din prețul de vânzare al cărților de beletristică, adăugat la preț, prevăzut de Legea 35/1994 a timbrului cultural. Banii nu merg la buget, ci la organizațiile creatorilor. În aprilie 2026, Ministerul Culturii a pus în dezbatere un proiect de ordonanță care ar extinde timbrul de 2% la toate cărțile. Asociația Editorilor l-a numit „o taxă pe citit”, a estimat că măsura ar scoate „cel puțin 3 milioane de euro” din buzunarele cititorilor și a cerut eliminarea timbrului sau reducerea lui la 0,2%. Uniunea Scriitorilor a răspuns că timbrul literar nu este o taxă pe citit, ci o formă de sprijin pentru creatori. Potrivit AER, patru decizii judecătorești definitive au stabilit ca beneficiar o altă asociație decât Uniunea Scriitorilor. La data publicării, ordonanța nu fusese adoptată.

Ce nu există deloc în România

Unele instrumente pe care alte țări le folosesc de ani buni nu au fost încercate la noi:

  • un program de lectură pe mai mulți ani, cu buget stabilit dinainte, cum are Polonia din 2016; în România, fiecare program de achiziție a durat cel mult doi ani;
  • o lege a prețului fix al cărții: în Franța, legea Lang din 1981 limitează la 5% reducerea la o carte nouă, iar Germania are o lege asemănătoare, cu scopul declarat de a proteja librăriile mici; în România, ideea a fost discutată de editori, dar n-am găsit niciun proiect de lege;
  • un voucher cultural pentru tineri, plătit efectiv: există în lege din 2023, dar nu a fost aplicat.

Fiecare dintre aceste instrumente are susținători și critici. O lege a prețului fix, de exemplu, ar schimba felul în care se vând cărțile, inclusiv reducerile din librăriile online. Lipsa unei dezbateri oficiale despre ele spune însă ceva despre locul cărții în politicile publice.

Banii europeni și ai orașelor

Granturile SEE și Norvegiene 2021–2028 aduc culturii românești 47,5 milioane de euro, față de 34 de milioane în perioada 2014–2021. Memorandumurile au fost semnate în mai 2026, dar structura programului și apelurile nu au fost anunțate, așa că nu se știe dacă vor exista bani pentru carte, lectură sau biblioteci. În perioadele anterioare, banii au mers mai ales spre monumente, muzee și festivaluri.

Unele orașe au fonduri proprii pentru cultură, inclusiv pentru proiecte literare. Cluj-Napoca a avut în 2026 18,2 milioane de lei pentru proiecte culturale, iar fondul privat „Cultura Face Bine” oferă micro-granturi de 2.000 de euro. Timișoara a finanțat 52 de proiecte în primele apeluri din 2026, prin Centrul de Proiecte, iar programul „Repere în cultură” ajunge la 1,5 milioane de lei pe proiect. În București, ARCUB are sesiunea „București. Împreună” pentru sectorul cultural independent. La polul opus, Consorțiul Cultural Corona a acuzat că Primăria și Consiliul Județean Brașov au lăsat în 2026 cultura independentă fără nicio finanțare publică locală.

Ce nu știm

  • cât cheltuie în total bibliotecile județene și orășenești pe cărți, din bugetele locale: nu există o statistică publică;
  • de ce nu s-au aplicat voucherele pentru elevi și programul „O carte pentru fiecare elev” și dacă există un calendar pentru ele;
  • dacă programul național de achiziție pentru biblioteci va reveni în bugetul pe 2027;
  • cât va avea România pentru Frankfurt 2028 și cine va coordona programul;
  • dacă Granturile SEE vor include proiecte de carte și lectură;
  • cât se strânge pe an din timbrul literar și cum sunt folosiți banii.

Unde ne situăm

Pusă cap la cap, harta banilor pentru carte din România arată așa. Pentru cititori, aproape nimic nu ajunge direct: voucherele pentru elevi există doar în lege, iar tichetele culturale ajung la ≈ un salariat din 250, în timp ce Italia dă unui tânăr de 18 ani 500–1.000 de euro, Spania 400, iar Republica Moldova 1.000 de lei moldovenești. Bibliotecile se închid, iar programul național de cărți pentru ele apare și dispare. Editurile au o singură sesiune AFCN pe an. Singura zonă care crește este traducerea autorilor români în străinătate, unde România cheltuie pe locuitor cam cât Polonia, dar pentru Frankfurt 2028 planul nu există încă.

Nu există o singură explicație pentru faptul că România citește cel mai puțin din Uniunea Europeană: educația, veniturile și obiceiurile contează la fel de mult ca bugetele. Dar acolo unde alte țări pun bani direct în mâna cititorului sau pe rafturile bibliotecilor, România fie are doar promisiuni în lege, fie a avut programe de un singur an.

Bookuria vă invită la dezbatere

Ce credeți?

Cifrele spun o parte din poveste; cealaltă o știu cei care citesc, scriu, editează, vând și împrumută cărți. Răspunsurile semnate le citim pe toate, iar pe cele mai lămuritoare le adăugăm în articol, cu numele autorului.

Votul rapidUnde ar trebui să meargă primul leu în plus pentru carte?

Fii primul care votează. Rezultatele apar după vot.

1Dacă ați avea de împărțit un milion de lei pentru lectură, cum l-ați folosi: cărți pentru biblioteci, vouchere pentru elevi, librării în orașele mici, altceva?

2Lucrați într-o bibliotecă, o școală sau o editură? Cum se cumpără, concret, cărțile noi acolo unde sunteți și ce lipsește cel mai mult?

3Ce ar trebui să facă România pentru Frankfurt 2028 ca să rămână ceva și după târg, pentru cititorii de acasă?

Răspunsurile se scriu din contul gratuit de cititor, ca să știm cine semnează. Durează câteva secunde.

Lucrezi într-o editură, bibliotecă, librărie sau școală și vrei să răspunzi mai pe larg? Scrie-ne la comunicare@bookuria.info.

Am folosit doar surse publice: ghidurile și regulamentele programelor (AFCN, ICR, Traduki), comunicatele Ministerului Culturii, legile în vigoare, datele INS, datele Ministerului Finanțelor analizate de Termene.ro, portalurile oficiale ale programelor din alte țări și presa. Cifrele AFCN le-am citit direct în ghidul și regulamentul din 2026. Declarațiile oamenilor din piață sunt atribuite explicit și nu sunt prezentate drept date. Valorile calculate de noi, inclusiv comparațiile pe locuitor, sunt marcate cu „≈” sau „calcul Bookuria”; pentru ele am folosit 1 € ≈ 5 lei ≈ 4,25 zł ≈ 19,5 lei moldovenești. N-am inclus un program dacă nu i-am găsit bugetul într-o sursă verificabilă.

Surse

  1. Eurostat – ponderea celor care au citit cel puțin o carte în 2022, 9.08.2024.
  2. AFCN – apelul pentru proiecte editoriale, Ghidul solicitantului 2026 și Regulamentul de concurs 2026; comunicatul AFCN, AGERPRES, 1.05.2026.
  3. AGERPRES – apelul Ministerului Culturii pentru sectorul independent, 6,2 milioane de lei, 5.07.2026; schema de minimis 2.939/2026 (Rubinian).
  4. Comisia Europeană – Europa Creativă, traducerea literaturii; Edupedu – patru edituri din România, granturi de peste 180.000 de euro.
  5. Edupedu – Mihai Mitrică (AER): consumul de carte a scăzut cu două cifre; AGERPRES – interviul cu Mihai Mitrică, 25.09.2025; Europa Liberă.
  6. ICR – sesiunea 2026 a programelor TPS, Publishing Romania și RBC; Forbes România, peste 500.000 de euro pentru traduceri.
  7. Traduki – granturile și finanțatorii rețelei; Logos Press – Republica Moldova intră în Traduki, 2026.
  8. Frankfurt 2028: Ministerul Culturii; Digi24; Tribuna Învățământului; News.ro, octombrie 2026.
  9. Instytut Książki – traducerile autorilor polonezi susținute în 2025.
  10. Uniunea Scriitorilor din România – zece proiecte literare recompensate prin burse de creație (COPYRO), aprilie 2026; Diez.md – rezidențele Cărturești, 22.10.2026.
  11. INS – activitatea unităților culturale în 2025, prin Cotidianul, 29.06.2026; comunicatul INS pentru 2024; Digi24 – cititorii bibliotecilor, 1999–2020.
  12. Legea bibliotecilor nr. 334/2002; Ministerul Culturii – programul de achiziție de carte, 26.02.2024; Mediafax – programul de achiziții din 2007, 20.08.2007; Alba24 – achiziția Bibliotecii Județene Alba, 2026.
  13. PNRR, investiția I17: AGERPRES, 3.10.2023; OIPSI. Biblionet: Newsweek România.
  14. Polonia – Programul Național de Dezvoltare a Lecturii 2.0 (NCK); consultarea pentru 2026–2030. Cehia – Radio Prague, „Česká knihovna” suspendat. Ucraina – HMH News, 13.02.2026.
  15. Edupedu – voucherele culturale pentru elevi și „O carte pentru fiecare elev”, amânate; Ministerul Educației – ghidul PNRAS.
  16. Vouchere în alte țări: Italia, Carta della Cultura e del Merito; Spania, Bono Cultural Joven 2026; Franța, Pass Culture 2026; Germania, încheierea KulturPass și Deutscher Bibliotheksverband; Republica Moldova, Moldpres și raportul voucherului cultural 2025.
  17. Franța, Centre national du livre: raportul de activitate 2025; Senatul, bugetul pentru cultură 2026; Adunarea Națională.
  18. Tichete culturale: Fiscalitatea.ro, plafoanele din octombrie 2026; Alba24, ordinul publicat în Monitorul Oficial nr. 778; Adevărul, datele Termene.ro pentru 2024; Profit.ro, valorile din 2019–2023.
  19. Timbrul literar: Edupedu – proiectul de extindere și poziția AER; AGERPRES – AER propune eliminarea timbrului literar și răspunsul Uniunii Scriitorilor, 23.04.2026.
  20. Prețul fix al cărții: Forbes România – editorii despre o lege a prețului fix, 2022.
  21. Granturile SEE și Norvegiene: Forbes România, 14.05.2026; Digi24.
  22. Orașe: Monitorul de Cluj; Cultura Face Bine; Centrul de Proiecte Timișoara; ARCUB (Economica.net); Brașov (G4Media).

Cum ți s-a părut?

Ai găsit o cifră greșită sau o sursă mai nouă? Scrie-ne și corectăm, cu mențiune în articol.

Comentarii

Încă niciun comentariu. Spune-ne ce crezi!

Vrei să spui ce crezi? Comentariile se scriu din contul gratuit de cititor.

Tot din „Bookuria explică”

Toate →