Materie de legendă, inspirație pentru industria frumuseții din toate epocile, biografie care a lansat cariere cinematografice de răsunet, nelipsită de pe orice listă a faimoaselor suverane, Cleopatra se înfățișează în cartea „Viața ultimei regine a Egiptului” ca o personalitate mai largă decât lumea întreagă. Chintesență a unei societăți de scară epică, încărcată de simbolistică mitică, regina Egiptului se întâlnea față în față cu Iulius Cezar, liderul unui imperiu al pragmatismului și victoriei necruțătoare, într-o clipă plină de grandoare și marcată de spectaculozitate, în care „două civilizații care mergeau în direcții diferite s-au atins în mod neașteptat”.
Incursiunea pe care o propune Stacy Schiff, deținătoare a unui Premiu Pulitzer, în parcursul Cleopatrei prin propria viață și mai departe, în toată istoria omenirii, pleacă de la nașterea ca zeiță a reginei Egiptului. La 18 ani era o suverană cu o putere nemărginită și, în același timp, un copil. „Controla tot estul Mediternei, cel mai mare regat pe care îl stăpânise vreodată un rege egiptean și, pentru o clipă, a ținut în mâini soarta civilizației occidentale”.
Faptul că era atât de tânără a contat enorm în ecuația evoluției țării pe care o moștenise; de la declin la pierdere, apoi la recâștigare, apoi foarte aproape din nou de a scăpa din mâini puterea, apoi spectrul îmbietor al imperiului și prăbușirea finală. Dar se pare că doar vârsta fragedă a făcut ca această personalitate să nu intre majestuos, cu efecte pe termen lung, în politica „mare”, dominată de Imperiul Roman. Pentru că în rest, tânăra regină era disciplinată, sigură pe sine, pricepută în afaceri de stat. „Era un suveran care știa ce înseamnă să construiască o flotă, să suprime o insurecție, cum să controleze un curs al monedei sau să depășească o perioadă de foamete”.
Ca „singura femeie din Antichitate care a domnit singură și a jucat un rol în calculele de politică externă ale Vestului”, Cleopatra se prezintă, din paginile create de Stacy Schiff, deasupra elementelor de „coloratură” și alcov care au făcut deliciul unui anume tip de literatură de-a lungul vremurilor. Regina Egiptului este un personaj istoric în toată regula, portretizată aproape cinematografic, complexă, convingătoare, complet angrenată în (dez)echilibrele lumii în care naviga ca suveran. Separând faptele de legendă, autoarea iese din stereotipuri prezentând o „fată subțire și determinată, care ajunge un politician întreprinzător; nu atât extraordinar de frumoasă, cât carismatică, inteligentă, capabilă, amuzantă și foarte competentă, un conducător văzut de mulți dintre supușii săi drept un guardian plin de bune intenții, cu un angajament spre dreptate”.
Este firesc ca pe parcursul lecturii, acolo unde mărturiile timpului au lăsat goluri, acestea să fie umplute cu ipoteze, dar, dată fiind imensa documentare a autoarei, se poate presupune că acestea sunt cât se poate de aproape de realitate și foarte verosimile. Fiecare episod al domniei ultimei regine a Egiptului este încadrat în toate elementele înconjurătoare necesare unui edificiu literar complet: fastul, clădirile, viața socială a Alexandriei, curtea reginei, de la scribi la maseuri, paji și notari, pulsul cultural al marelui oraș care era epicentrul unei civilizații ce uimește și azi, de la librării la temple și săli de lectură, totul este detaliat într-un filigran captivant. Mai mult, autoarea aduce în scenă și toate încrengăturile sângeroase, demne de Shakespeare, ale unei familii letale, unde incestul și crima erau la ordinea zilei și în care o supraviețuire cum a fost cea a Cleopatrei a fost un miracol, iar o ascensiune ca a sa, o rară performanță.
Întors de la întâlnirea cu regina Egiptului, Iulius Cezar punea bazele primei librării publice și umplea Roma de invenții pe care le observase în jur în orașul și la curtea Cleopatrei…
Cartea Cleopatra. Viața ultimei regine a Egiptului, de Stacy Schiff poate fi comandată cu reducere de la Litera, Elefant, Libris sau Cartepedia.
