În Departe de Chicago, primul volum al trilogiei, Richard Peck își farmecă iremediabil cititorii care vor aștepta nerăbători de acum încolo, aventurile lui Mary Alice ce are să își petreacă un an întreg alături de bunica Dowdel în cel de-a doilea volum, câștigător al medaliei Newbery.
Cartea a apărut recent la Editura Arthur și face parte din colecția Red Adventure – destinată copiilor de până la 14 ani.
Orice activități ai avea cu bunica ta, stai numai să o cunoști pe doamna Dowdel, bunica lui Mary Alice și a lui Joe. E curajoasă, e mereu de partea dreptății și luptă pentru prietenii ei. Îi duce pe copii într-o mulțime de misiuni pentru a-i ajuta pe cei în nevoie. E adevărat că între timp mai fură bărci, șantajează un șerif și își pune nepoții să se deghizeze în fantome ca să sperie niște orășeni înguști la minte. E plină de viață și face ca orice vacanță petrecută departe de Chicago să fie de neuitat.
„Parte vodevil, parte relatare laconică, povestirile lui Peck, cu șarlatanii impresionante și intrigi viclene, te fac să râzi în hohote la farsele bunicii și să chicotești la răsturnările de situație.“ – Booklist
„Bunica Dowdel întruchipează nu numai inima unui mic oraș, ci și caracterul unei ere apuse… O carte remarcabilă și frumoasă.“ – Kirkus Reviews
Cartea Departe de Chicago, de Richard Peck poate fi cumpărată cu reducere de la Cartepedia, Libris sau Elefant.
Fragment Departe de Chicago, de Richard Peck
“Doamna Wilcox era în picioare și urla:
– Mortul umblă, iar doamna Dowdel trage cu pușca în mine!
Pe urmă a tăcut și a șters-o pe ușă, pierzându-se în noapte.
După ce ușa de plasă s-a trântit în urma ei, s-a lăsat liniștea. Mary Alice nu se clintise. Prima împușcătură o trezise violent, dar se gândise, în mod natural, că bunica o omorâse pe ea, așa că nu și-a bătut capul să se miște. Susține că toată experiența aceea i-a dat coșmaruri ani în șir.
[…] Bunica rămăsese în picioare și savura liniștea. Pe urmă s-a întors spre bucătărie cu pușca ținută relaxat în mână.– E vremea ca voi, copii, să fi fost în pat, a zis ea trecând pe lângă noi.”
[…] Deși n-a jubilat, a părut mulțumită. Fapta i-a sporit reputația și a dat oamenilor noi motive s-o lase în pace. Povestea ultimii nopți pe pământ a lui Shotgun Chetham a ținut ocupate gurile de la Ulceaua cu Cafea pentru tot restul vizitei noastre acolo din vara aceea. Era o poveste numai bună de a fi istorisită iar și iar, într-un orășel unde există întotdeauna timp să cumpănești toate felurile de adevăr.”
