Fericiţi cei fericiţi, de Yasmina Reza

„Ascultă cum îmi vorbeşti! Ai idee în ce fel îmi vorbeşti?”, îi spune Robert Toscano partenerei lui, Odile, în timp ce se ceartă într-un supermarket în legătură cu ce fel de brânză să cumpere. Cum reuşeşte Yasmina Reza să dezvolte de aici şi de la alte scene asemănătoare atâtea poveşti ale frustrării şi nefericirii sintetizează Borges: „Fericiţi sunt cei iubiţi, cei ce iubesc şi cei ce se descurcă fără iubire”.

Carte publicata in 2013 de Polirom
Colectia BIBLIOTECA POLIROM.Actual
Traducator: Luiza Vasiliu
Format: 130×200
Tip coperta: Brosata
Numar pagini: 176
ISBN: 978-973-46-3787-4

Fiecare capitol din Fericiţi cei fericiţi spune o poveste din câte un punct de vedere al unui personaj. Autoarea creează momente dramatice de mare intensitate, detaliind conflictele care decimează sentimentele. Amintiţii Robert şi Odile, de pildă, se compară cu prietenii lor, familia Hunter, care aparent duc viaţa perfectă. Dar cei doi Hunter pretind că fiul lor este la un internat în străinătate când de fapt este într-o instituţie de boli mintale pentru că se crede Celine Dion.

Alte personaje care umplu cele 176 de pagini ale cărţii Fericiţi cei fericiţi sunt un profesor, un jurnalist, un star de cinema, un şofer, un oficial guvernamental, câţiva pensionari sau vreo doi oameni de afaceri, aşadar toate categoriile sociale sunt întruchipate pentru a da glas unui mesaj general: nefericirea bine camuflată este un „must” al contemporaneităţii. Şi ilustrează această concluzie cu hârtoapele mariajelor, cu starturile ratate ale relaţiilor, cu bucuriile şi sacrificiile calităţii de părinte, cu dorinţe refulate, cu nebunii şi infidelităţi.

Oameni care nu sunt chiar oameni…

Autoarea surprinde cu capacitatea de a crea personaje care iniţial par minunate, dar asta doar până cititorul face cunoştinţă cu adevărurile lor bine ascunse. Cupluri care par îndrăgostite stârnesc invidii care distrug dragostea din chiar cuplul de invidioşi, care nu bănuiesc că mariajul idealizat este plin de necazuri; un oncolog este personajul pozitiv ideal până descoperim bagajul nefast pe care îl poartă încă din copilărie… şi tot aşa, prin nebuloase ale confuziei şi durerilor sufletului.

Yasmina Reza se dovedeşte un observator teribil al ritmurilor în care pot evolua relaţiile interumane. Naraţiunea din Fericiţi cei fericiţi are şi umor şi profunzime, are culoare şi vibraţie. Dialogurile sunt rotunde, pline de farmec şi extrem de expresive, dând cărţii o mişcare amplă, directă. Structurarea povestirilor în variante scurte, uneori de trei-patru pagini, conferă vitalitate lecturii care se poate referi la istorii vechi de când lumea, cum este a adulterului, dar „pocneşte” de contemporaneitate într-un Paris ai cărui locuitori nu şi-au învăţat niciodată lecţiile afective, ci doar le trec dintr-o epocă în alta. Fireşte, este valabil pentru atâţia alţi locuitori ai Terrei…