A trebuit ca tatăl lui Bruckner să treacă în nefiinţă pentru ca fiul să-şi adune curajul şi să-l descrie aşa cum a fost, un antisemit înrăit şi pe viaţă, susţinător al lui Hitler până la moartea sa, în 2012. Fiul cel bun este, aşadar, oglinda relaţiei dintre un tată care i-a detestat toată viaţa pe evrei şi un fiu care dimpotrivă, i-a apreciat, s-a apropiat de ei (până la a se căsători de două ori cu femei evreice) şi a legat prietenii durabile cu nume ca Roman Polanski. „Antisemitismul era combustibilul lui, ceea ce îl făcea să trăiască, motivul pentru care se dădea jos din pat în fiecare dimineaţă. De la începutul vieţii lui adulte până la final, ura împotriva evreilor a fost raţiunea lui de a fi”. Şocant şi îndrăzneţ portret al tatălui propriu din partea unuia dintre cei mai aclamaţi scriitori!
- Carte publicata in 2014 la Editura Trei
- Vezi pretul cu reducere
- Numar pagini: 184
- ISBN: 978-606-719-030-4
Într-un interviu, autorul povesteşte că Bruckner bătrânul pronunţa cuvântul „evreu” în fiecare zi, la micul dejun, prânz şi cină: „Am început la un moment dat să mă identific cu cei pe care îi ura”. La această atitudine a contribuit, fără îndoială, şi faptul că tatăl său era foarte agresiv cu mama lui, umilind-o constant şi provocându-i accese de tuse convulsivă. După ce în copilărie s-a rugat de multe ori ca tatăl său „să moară, eventual într-un accident de maşină”, Pascal l-a iertat într-o bună zi, „din oboseală. Pur şi simplu nu mai aveam puterea să-l detest”.
Amintirile lui Pascal Bruckner includ perioada când familia s-a mutat în Austria, pentru că tatăl nu concepea să nu pună umărul la maşinăria de război germană. Ani mai târziu, când a primit o scrisoare prin care i se ofereau compensaţii pentru perioada aceea considerată „muncă forţată”, a fost scandalizat. Le-a răspuns expeditorilor că el s-a oferit voluntar să lucreze pentru Hilter şi că nu a încetat nicio clipă să creadă în cauza nazismului.
Pe patul de moarte i-a povestit fiului său că a avut un vis minunat: străzi pline de copii care fluturau steguleţe, un alai de motociclete Mercedes în faţa unei decapotabile din care surâdea un om cu mustaţă, salutând mulţimea ce jubila; era ziua în care Fuhrerul devenise cancelar şi în care „totul părea posibil”.
Este important de menţionat, pe lângă personajul creionat de Bruckner şi care este cu atât mai remarcabil cu cât nu este imaginat, ci a existat aievea, faptul că, în ciuda a tot, cei doi au rămas apropiaţi. I-a revenit fiului misiunea de a atenua momente în care, de exemplu, bătrânul Bruckner jura că „François Hollande trebuie să fie evreu”…
Cartea Fiul cel bun, de Pascal Bruckner se gaseste cu reducere la Elefant sau Libris.
