Carol Roman, cunoscut jurnalist și scriitor, face din nou un dar prețios breslei pe care o slujește de șase decenii fără întrerupere și fără jumătăți de măsură: cartea Iluștri condeieri de-a lungul vremurilor, ediție reeditată și adăugită a volumului „Ziaristul și fascinația clipei”, de mult epuizată din librării.
Prea puțin – sau deloc – mai există în cadrul cursurilor de formare a tinerilor jurnaliști informații despre iluștri înaintași care au făcut presa un domeniu de elită – și nu neapărat ce este astăzi, din multe puncte de vedere. Cu doar câteva decenii în urmă s-au dedicat jurnalismului scriitori fără egal, profesioniști care au pornit de jos, ca reporteri, dormind nopțile pe birourile redacțiilor pentru a vedea ziarele plecate la timp la tipar, oameni care ajunseseră să știe totul, prin experiență personală, despre reportaj, știre, editorial sau caricatură de presă. Carol Roman nu doar i-a întâlnit și i-a „învățat pe dinafară”, cu toată anvergura lor majestuoasă, ci a avut inspirația, atât de importantă prin rezultat, să-i intervieveze, să-i „descoasă” cu întrebări țintite, ale căror răspunsuri sunt și astăzi lecții de jurnalism. Când despre impactul tehnologiei asupra mass-media a vorbit o somitate ca Zoe Dumitrescu Bușulenga, a fost nevoie de Carol Roman, să fie „omul potrivit la locul potrivit” și, se poate adăuga, cu pasiunea potrivită pentru această nobilă și grea profesie, pentru ca astăzi toți cei care năzuiesc să-și facă o carieră în jurnalism să poată afla că, indiferent de timpuri și de știință, „ziaristul este obligat să participe la cultura logosului”.
Pentru toți jurnaliștii care „înoată împotriva curentului” în numele principiilor trasate de un Brunea Fox, un Sașa Pană, un Victor Eftimiu sau un Mihnea Gheorghiu, Carol Roman este un aliat prin profesie și un prieten prin concept. Fără tenacitatea sa de a învăța de la cei mai buni și apoi de „a opri timpul” în dreptul celor mai mari nume ale jurnalismului românesc din istoria recentă, prin interviuri care i-au consacrat un loc cu totul aparte în presa românească, atâtea dintre nestematele vocației, exprimate de cei mai străluciți gazetari ai ultimelor decenii, nu ne-ar fi stat la dispoziție cu infinită larghețe.
