În urmă cu peste trei decenii, Robert D. Kaplan s-a angajat într-o călătorie care a generat „o poveste de dragoste de durată” pentru România și o carte-eveniment: În umbra Europei. Această preocupare și cumulul de sentimente pentru țara europeană l-au determinat pe celebrul autor – ale cărui articole au apărut inclusiv în publicații de top, ca The Atlantic, The Washington Post, The New York Times, The New Republic, The National Interest, Foreign Affairs sau The Wall Street Journal și ale cărui cărți sunt bestseller-uri internaționale – l-au determinat pe Kaplan să se scufunde în Balcani și să contemple Europa în toată complexitatea sa.
Când Kaplan a ajuns la București, în zilele Războiului Rece, în 1981, s-a simțit ca și cum ar fi abandonat soarele și ar fi intrat „într-o gravură alb-negru, în nuanțe de noiembrie. Tăcerea străzilor era devastatoare. Oamenii stăteau la cozi sumbre pentru puțin; căldura era puțină și combustibilul atât de prețios, încât autobuzele aveau să circule în curând cu rezervoarele de metan deasupra”.
Mai rău încă, mii de oameni defilau într-o paradă pentru dictatorul Nicolae Ceaușescu pentru „a-l asculta vorbind trei ore”: „Fețele din public păreau îngrozite pe tot parcursul discursului. Nimeni nu a îndrăznit să înceteze să aplaude până când el nu a ridicat brațul”.
Pe Ceaușescu și pe predecesorul său ,Gheorghe Gheorghiu-Dej, Kaplan îi numește „probabil doi dintre cei mai nemiloși oameni din istoria celei de-a doua jumătăți a secolului XX”. Pe de altă parte, Kaplan a mai sesizat o parte a acestei povești, nespusă, care l-a intrigat.
Orice cititor care merge cu autorul cărții În umbra Europei în călătoria lui de aproape 35 de ani sesizează că autorul a plonjat adânc în subiectul său, până la rădăcinile străvechi ale culturii și religiei României. El se bucură de ceea ce el numește „un adevăr palpitant: România, într-adevăr, constituie un amestec unic de limbă latină și Biserică Ortodoxă răsăriteană; sunetul Italiei alături de icoanele și frescele din Bizanțul grecesc”. Și povestea de dragoste se solidifică: „imnurile ortodoxe ale României sunt cea mai inspirată și mai evocatoare muzică religioasă pe care o cunosc, iar țara în sine o fuziune a latinității romane și a creștinismului ortodox grecesc, astfel încât Roma antică și Grecia trăiesc, oricât de vag și indirect, în sufletul românesc”.
Relatarea lui Kaplan despre secolele care au dus la cel mai turbulent dintre toate – al XX-lea – este cuprinzătoare și de plină de detalii captivante. „În umbra Europei” este construită în mod liber în jurul călătoriilor lui Kaplan în România din 1981 (a fost declarat persona non grata după ce a scris, în 1984, despre distrugerea de către Ceaușescu a centrului vechi al Bucureștiului), 1990 și 2013. A ajuns și în fosta republică sovietică Moldova și în Transnistria, în 2014, după ce Rusia condusă de Vladimir Putin a schimbat tabloul de securitate post-Război Rece în Europa, odată cu anexarea Crimeii și acțiunile din estul Ucrainei.
Efortul de a pătrunde adânc în societatea românească îi permite faimosului autor să construiască un arc edificator peste un timp teribil, de la comunismul brutal până la perioada post-revoluție, să perceapă „ o întreagă populație luptându-se să-și recapete respectul de sine la nivel de individ” și ulterior, până în prezentul apropiat, când România a aderat la NATO și Uniunea Europeană. „Chiar și orașele sale de provincie sunt acum pline de turiști”.
Kaplan nu se sfiește să arate în În umbra Europei că întâlnirea cu România și tot ce a urmat i-a schimbat viața, dându-i o direcție „care nu se s-a mai schimbat niciodată cu adevărat după aceea”. Din acest motiv, din plăcerea lecturii, din patriotism sau din nevoia de perspectivă istorică, În umbra Europei, o carte de excepție, care evocă personalități și momente definitorii ale evoluției României din perspective unui intellectual occidental, este deopotrivă un univers narativ și o lecție.
