Lecția vieții (recenzie la cartea “Ură, prietenie, dragoste, căsătorie”, de Alice Munro)

Ură, prietenie, dragoste, căsătorie – Alice Munro, trad. Justina Bandol, ed. Litera, 2014

Pentru acest volum, laureata Premiului Nobel Alice Munro a primit Man Booker International în 2009. Cu scriitoarea canadiană suntem familiarizați, deoarece am mai recenzat aici ”Dragă viață” și ”Prea multă fericire”.

Comparativ cu cele două, mi s-au părut mai lungi povestirile. Găsim în volum 9 povestiri și anume: ”Ură, prietenie, dragoste, căsătorie,” ”Podul plutitor,” ”Mobilă de familie”, „Consolarea”, ”Urzicile”, ”Casa cu grinzi de lemn„, „Ce rămâne amintire„, ”Queenie”, „Trece ursul peste munte”.

Cumpara carte cu reducere mare de la elefant, sau cu o reducere mai mica, dar cu transport gratuit, de la eMAG.

Ele sunt, ca intensitate, cam la același nivel cu cele două volume anterioare, așa cum ne-a obișnuit Alice Munro, maestră a personajelor simple cu povești realiste. Cu toate astea, fiecare cititor preferă unele povestiri în detrimentul altora, în funcție de experiențele proprii.

Spre exemplu, mie mi-au plăcut mai mult ”Consolarea”, ”Ce rămâne amintire”, ”Queenie” și ”Trece ursul peste munte”.

În ”Consolarea” aflăm de povestea tragică (pentru noi) a cuplului Nina – Lewis, ambii profesori. Tragică pentru noi fiindcă cei doi pare să se fi completat reciproc cât el a fost în viață, acesta sinucigându-se cu acordul amândurora din cauza unei boli grave care l-a țintuit la pat până în clipa morții. Tragedia începe când, odată ce el moare, Nina, care nu fusese prezentă deoarece el nu și-a dorit asistență, caută ultimul semn lăsat de el. Deși nu stabiliseră acest detaliu, ea speră să găsească un bilet de adio, însă fără succes. Totuși, cei de la morgă găsesc o poezie ridicolă (Lewis avusese probleme la școală din cauza conflictului știință – religie) despre problemele sale anterioare cu societatea. Ultimul semn de la un om înverșunat și în moarte.

În ”Ce rămâne amintire” o găsim pe Meriel, femeie căsătorită, făcând un gest de care nu credea că este în stare. Printr-o conjunctură, ea petrece o zi împreună cu un doctor, devenind mai mult decât simple cunoștințe. Totuși, semnale de adio îi dau de înțeles că asta a fost tot. Ani mai târziu, când ea îmbătrânește iar soțul moare, mintea se reîntoarce la acea zi, deși se petrecuse doar o dată și cu mult timp în urmă. ”Poate că, de fapt, n-ai descoperit ceva chiar atât de nou, până la urmă. Poate e doar același lucru, iar și iar, care ar putea să fie un fapt evident, dar neliniștitor, despre tine însuți. În cazul lui Meriel, faptul că farul ei călăuzitor în viață fusese totdeauna prudența – sau cel puțin o anumită economie în gestionarea emoțiilor.” (p 305), altfel acel gest putea însemna divorțul.

”Trece ursul peste munte” este o poveste realistă, cu o temă des întâlnită, din păcate. Însă cu boala e greu să lupți. Grant și Fiona sunt un cuplu frumos care au îmbătrânit împreună. Și, așa cum mulți bătrâni suferă, demența apare în viața lor, iar Fiona îi cade victimă și este internată la un azil. Însă, cu timpul, Fiona începe o nouă viață, străină de ceea ce fusese înainte, îndrăgostindu-se de Aubrey – un alt pacient, în scaun cu rotile, care trăia de mai mult timp în azil. Și el o făcea să sufere pe Marian, soția lui, dar cei doi soți îngrijitori, Grant și Marian, acceptaseră consecințele grave ale bolii. Asta, însă, nu-i împiedică să se resemneze și să se dedice să-și continue viața fără a mai tânjii după persoana pe care o iubiseră tot timpul iar acum nu-i mai recunoștea.

După cum v-ați dat seama din cele trei povestiri, personajele scriitoarei canadiene sunt simple, au trăit o viață normală (cu multe suferințe și neajunsuri, dar și cu bucurii), iar poveștilor lor sunt inspirante pentru noi. Deoarece tragedia vieții există și în realitate, doar că, deseori, oamenii aleg să o ignore, hrănindu-se cu povești romantice și eroi invincibili.

O să continui să o urmăresc pe Alice Munro, chiar dacă sunt adepta romanelor, proza ei scurtă fiind ca un balsam pentru mine.

Emilia Zăinel