Pentru că Llosa este un titan al literaturii universale contemporane, simpla sa semnătură pe o carte este o garanţie de savoare literară. După tumultul din „Războiul sfârşitului lumii”, Bookuria prezintă o altă capodoperă, Mătuşa Julia şi condeierul, cu atât mai captivantă cu cât este oarecum autobiografică. Naraţiunea este la persoana întâi, personajul se numeşte Mario Vargas, lucrează ca editor şi are o relaţie secretă şi cu multe suişuri şi coborâşuri cu o rudă prin alianţă, mătuşă, numită, cum altfel?, Julia. „Scriu. Scriu despre faptul că scriu. În minte mă văd scriind şi totodată văd ceea ce scriu… Mă imaginez scriind că am scris că mă imaginam scriind că mă văd scriind”. Llosa şi atât. Şi acesta este doar începutul.
A existat cu adevărat o mătuşă Julia? Tot ce se poate, întrucât cartea este o trecere la maturitate, un examen al vieţii, în special literare, o poveste de dragoste, o poveste pur şi simplu, în deplinul înţeles al cuvântului, absolut necesară în aceast debut de mileniu în care părem să fi pierdut puterea de a crea poveşti (dovadă scenariile de film cu personaje fantastice şi cu infinite variaţiuni pe aceleaşi teme, cu răul disproporţionat de mare învins de binele nefiresc de mic, un gnom eventual…). Această abilitate unică a lui Llosa de a crea povestea perfectă, dulce şi comică, a iubirii şi a vremurilor, obligă cititorul să creadă că Julia a existat cu adevărat. Ce omagiu mai minunat poate fi adus cuiva?
În prima parte a cărţii Mătuşa Julia şi condeierul, Mario Varguitas, un tânăr student, lucrează la un post de radio din Lima şi visează să devină scriitor: „Aveam o slujbă cu un titlu pompos, un salariu modest, fişa postului care implica plagierea şi un program flexibil”. În partea a doua, odată pregătită scena pe care evoluează comedia, îl descoperim pe condeierul, mai exact pe scenaristul Pedro Camacho în plin avânt de a acoperi subiecte ca dramele tinerelor care se mărită cu cine nu trebuie pentru că au rămas gravide din relaţii incestuoase, criminali feroce şi preoţi ale căror parohii sunt fabrici de vicii. Intră aşadar în prim-plan o lume fabuloasă, cea a imaginaţiei lui Camacho, care se îmbracă precum personajele sale şi care are un stil nebun de a le spune istoriile. Este atât de captivant, încât tânărul Mario îl ia drept model (oricum nu mai este altul în preajmă…), chit că nevroticul Camacho este atât de prins în mrejele abracadabrantelor sale scenarii încât nu prea îşi aminteşte cine este Mario.
Ultima parte a cărţii, după unii cea mai frumoasă, este relaţia lui Mario cu mătuşa prin alianţă Julia: „Sosise din Bolivia cu o seară înainte. Era proaspăt divorţată şi venise să se refacă după dezmembrarea mariajului… Când am ajuns, în acea după-amiază, am găsit toată familia în pijama, sorbind bere rece pentru a-şi depăşi mahmureala. Stătuseră până târziu bârfind cu mătuşa Julia şi dăduseră gata o sticlă de whisky în trei. Toţi aveau dureri de cap; unchiul Lucho se plângea că-i întorseseră biroul cu susul în jos, mătuşa Olga spunea că este o ruşine că au stat treji atât de târziu dacă nu era sâmbătă, iar proaspăt sosita musafiră, în halat de baie, desculţă şi cu părul buclat, îşi desfăcea bagajul. Nu o deranja deloc să defileze în acele veşminte în care nimeni n-ar fi confundat-o cu vreo regină a frumuseţii”. Din nou, Llosa şi atât. Este o schiţă de portret în spatele căruia autorul vrea să vedem imaginea răsturnată, aceea că Julia este o regină a frumuseţii deghizată în femeie. Iar suprema ei frumuseţe stă în felul în care reuşeşte să „locuiască” în acel spaţiu mistic dintre realitate şi dorinţă, devenind astfel nelipsită din visele tânărului idealist. Iubirea lor, imposibilă, este inevitabilă.
Poate fi o povestire sud-americană într-adevăr amuzantă? Llosa demonstrează nu doar că da, ci şi că se poate la scară mare. Cartea Mătuşa Julia şi condeierul a devenit una de căpătâi pentru mulţi dintre cititorii din întreaga lume. Iar motivele sunt nenumărate. Terenul comic pe care defilează personajele este vast, Camacho este clovnul perfect al presei tabloide contemporane, care nu se citeşte decât pe sine, din teamă că ar putea fi influenţat, iar iubirea lui Mario pentru Julia pluteşte pe un abur care la cea mai mică disipare ar arăta adevărul diferenţelor dintre ei. Şi totuşi, aburul rămâne să-şi pună sclipirea pe trei frânturi de poveşti care în restul timpului sunt perfect antagonice.
Citiţi!
Romanul Mătuşa Julia şi condeierul, de Mario Vargas Llosa poate fi cumpărat cu reducere de la eMAG, Libris sau Elefant.
