Omul de zăpadă, de Jo Nesbo

Una dintre cele mai apreciate cărţi din seria care îl prezintă pe detectivul Harry Hole, de la poliţia din Oslo, este Omul de zăpadă. În primul rând pentru că îl regăsim pe protagonistul principal în aceleaşi coordonate: este o combinaţie de forţă şi sensibilitate, cu accente haioase de autoritate, iar cititorul se poate foarte uşor identifica cu el. De asemeni, ca alţi eroi de calibru ai romanelor poliţiste, are rectitudine, caracter şi crede în munca de poliţie inteligentă şi deductivă, independent de tendinţe, mode, politică, organizaţii etc. În plus, aidoma detectivului comandant Camille Verhoeven, din „Camille”, de pildă, este implicat în caz şi din considerente de „aderenţe” anterioare.

omul-de-zapada

Carte publicata in 2014 la Editura RAO
Numar pagini: 480
ISBN: 978-606-609-522-8

Povestea incitantă din Omul de zăpadă debutează cu momentul în care se constată dispariţia a două femei, ambele soţii şi mame. Ancheta devoalează faptul că acest episod poate fi legat de alte evenimente sinistre similare, petrecute în urmă cu un sfert de veac. Mai mult, există „o semnătură”, un punct nodal, o coincidenţă din acelea în care adevăraţii investigatori nu cred niciodată: un om de zăpadă este tema comună tuturor acestor tragedii. Harry deduce imediat că se află pe urmele unui criminal în serie, cu atât mai mult cu cât primeşte o misivă anonimă care îi aduce aminte de momentul în care arestase un notoriu astfel de ucigaş, ceea ce îi adusese un mare renume în poliţie.

Aşa că poliţistul începe să cerceteze cazurile rămase nerezolvate sau mai vechi şi ajunge să observe că multe femei dispăruseră înainte de prima zăpadă. Pas cu pas, se descoperă că toţi copiii victimelor au alţi taţi naturali decât cei pe care îi ştiu a le fi taţi, de unde suspiciunea că motivul din spatele răpirilor este legat de chestiuni de paternitate. Mai mulţi bănuiţi apar şi sunt apoi eliminaţi din achetă, pe măsură ce crecetările avansează. În paralel, Harry Hole este atras de o colegă la fel de inteligentă şi dedicată meseriei ca şi el, Katrine, ceea ce este complet diferit faţă de relaţia lui anterioară cu Rakel, care îl părăsise tocmai pentru că era prea devotat meseriei de poliţist. Şi atunci de ce Harry continuă să se vadă cu ea în secret, chiar dacă femeia este într-o altă relaţie?…

Dacă mai adăugăm la „condimentele” cărţii faprul că însăşi Katrine Bratt se dovedeşte a fi omul de zăpadă, că Harry devine „ţapul ispăşitor” pentru ruşinea Departamentului de a fi lăsat o criminală în serie să lucreze la caz şi multe alte întorsături de situaţie şi descrieri pline de suspans, avem tabloul complet al ceea ce poate fi denumit un bestseller.