Peştişorul de aur, de Jean-Marie Gustave Le Clezio

Laila este întruchiparea vechii zicale „Peştişorule, păzeşte-te de toate capcanele care îţi sunt întinse peste tot!”. Şi este personajul principal în Peştişorul de aur, cartea câştigătorului Premiului Nobel. Şi este dovada faptului că, o spunem din nou, nu este nevoie neapărat de senzaţionalism, de orori sau de efecte speciale la limita imaginarului pentru a scrie o carte mare despre oameni şi umanitate.

pestisorul-de-aur

Carte publicata in 2009 la Editura Art
Numar pagini: 216
ISBN: 978-973-12-4385-6

Laila a primit acest nume după ce a fost răpită dintr-un trib arab şi vândută unei doamne bogate, Lala Asma. Intenţiile nobile ale femeii care face totul pentru copila surdă parţial sunt annihilate de alţi oameni, inclusiv de ginerele doamnei, care încearcă, dimpotrivă, să-i ia fetei totul, dacă se poate şi demnitatea, iar dacă nu, măcar cerceii de aur. Cu atât mai mult cu cât Laila nu ştie cine este cu adevărat, de unde vine şi nu-şi aminteşte nimic din viaţa anterioară răpirii.

Copila învaţă, încet, să-şi dezvolte celelalte simţuri şi ajunge în curând la concluzia că nimic nu este ceea ce pare. Cartea este aşadar una a simţurilor expuse pe larg, a concluziilor acestora şi a sentimentelor pe care le generează. Laila trebuie să se armonizeze cu restul oamenilor din jur, să-şi pună propria realitate în concordanţă cu a lor şi nu reuşeşte mereu. Lumea ei este acea a unui acvariu, dar nu ca acela din „Colecţionarul”, unde victima este răpită pentru plăcerea unui singur agresor, ci mult mai complexă, incluzând şi observarea ei la microscop în anii în care este mascota frumoasă a unei case închise, dar şi lupta continuă de a se feri din calea celor care stau la pândă cu plasele.

Este cu adevărat ca un peştişor mic într-un bol în care mişună rechini gata s-o devoreze în toată vremea în care este maltratată, sechestrată, abuzată, lucruri peste care trece cu o incredibilă dorinţă de a trăi. Şi într-o zi descoperă şi restul vieţii, Parisul, rasismul, cititul, iubirea…

Un cititor surprins de măiestria lui Le Clezio de a reliefa cele mai profunde sentimente femeieşti din postura unu bărbat modern se va delecta de asemeni cu un stil narativ inconfundabil, de mare adâncime ca şi de amplă întindere, deopotrivă în interiorul fiinţei umane şi în exteriorul vieţii trepidante şi pline de pericole care poate ne-a transformat pe atâţia dintre noi în „peştişori de aur” nevoiţi să se eschiveze „cu viteza luminii” din calea rapacităţii de toate felurile care domină viaţa de fiecare zi şi care a alienat în oameni atâtea sentimente calde. În acest fel, autorul transformă o poveste creionată perfect într-o parabolă.