Claritatea scrisului lui de Botton, marcă „înregistrată” în „The Architecture of Happiness”, de pildă, se manifestă plenar și în Desfătările și mâhnirile muncii, deși această carte se detașează de volumele care i-au dus faima autorului „Consolărilor filosofiei”.
Mai axată pe stilul jurnalistic și mai puțin orientată spre a încânta și a distra sau a amuza și a surprinde, cartea Desfătările și mâhnirile muncii este un fericit mixaj de imagini folosite pentru încărcătura documentară mai degrabă decât pentru a aprinde imaginația. Volumul lui de Botton conține un paradox. În timp ce trece prin diverse segmente ale muncii și se declară un susținător al ideii că „munca este, alături de dragoste, furnizorul principalului înțeles al vieții”, autorul sfârșește, totuși, prin a demonstra că, de fapt, munca în prezent aduce mai multă amărăciune decât bucurie. În zece studii care sunt ca niște insule într-o mare numită „locul de muncă” apare tristul port al Tamisei, prin care trec, neobservate, atâtea nave ce apoi își lasă marfa într-un sistem de depozite mohorâte, printre cele mai avansate din Europa, dar care îi lasă complet indiferenți și pe cei ce lucrează în ele, și pe trecătorii care nu știu în ce fel ajunge pe rafturi marfa perisabilă pe care o consumă într-un ritm frenetic, de sfârșit de lume. Alain de Botton închide cercul exstenței unui pește ton de la viața din Oceanul Indian pe masa unui băiat din Bristol, iar reportajul său nu este deloc ușor: „Încercările de a urmări – cu atât mai puțin de a vedea sau fotografia – cum ajung pe masă peștii noștri de fiecare zi poate provoca în interiorul industriei aceleași suspiciuni pe care le-ar fi generat anchetele în comerțul cu sclavi pe la 1780”.
Ce este munca astăzi? Cum de am pierdut bucuria de a face la serviciu ceea ce ne place să facem oricând? Poate răspunsul este într-o fabrică de biscuiți din Belgia sau în sediul lipsit de energie al unei firme-gigant de contabilitate din Londra. Totul este mecanic, supus implacabilului consumerism care cere mai mult, mai mult, mai mult din orice și din tot. Nimeni nu mai respiră, nimeni nu mai creează în interiorul jobului său. „Când este un loc de muncă plin de sens?”, se întreabă de Botton obsesiv, tot mai adâncit în imposibilitatea de a găsi răspunsul la care speră, pe care îl caută, filă cu filă, de-a lungul cablurilor electrice care se tot întind prin toată Anglia sau în cadrul interviului cu un întreprinzător care îi mărturisește că, din 2.000 de planuri de afaceri pe care le primește într-un an, aruncă 1.950, investește în zece și, după cinci ani, doar unul va avea profit. „Restul este enegie irosită”.
Dincolo de competiția capitalistă, un pictor de peisaje ale cărui tablouri nu se vând pictează fermecat acelși stejar în fiecare zi, dar la ore diferite, pentru diversitatea nuanțelor…
Cumpără cartea Desfătările și mâhnirile muncii, de Alain de Botton, cu reducere, de la Elefant, Cartepedia sau Libris.
1 comment