Eseuri de indragostit, de Alain de Botton

Iubirea, „eterna poveste”… Un bărbat şi o femeie se îndrăgostesc. Totul începe în timpul unui zbor, când se întâlnesc accidental, şi se sfârşeşte când se despart înlăcrimaţi. „Toate-s vechi şi nouă toate”, ar spune poetul, sintetizând genial şi abordarea lui Botton.

• Carte publicata in 2013 la Humanitas Fiction
• Cumpara cartea cu reducere
  
• Colectia Raftul Denisei
• Tip coperta: Brosata
• Format: 130×200
• Numar pagini: 232
• ISBN: 978-973-689-639-2

Evoluţia unei poveşti de iubire cuprinde toate momentele morale pe care le implică o asemenea poveste în lumea modernă: prima întâlnire, primul telefon, atracţia, prima cină, prima noapte petrecută acasă la celălalt, prima declaraţie de iubire, prima întâlnire cu părinţii, prima… Apoi se trece la descrierea suişurilor şi coborâşurilor unei relaţii, la plăcere, la plictiseală, la rutină, la fantomele trecutului bântuind o relaţie începută atât de frumos…

Eseuri de indragostit – viata merge mai departe

Rând pe rând, protagoniştii „se servesc” reciproc cu gesturi de infinită tandreţe sau de uimitoare cruzime, trec prin clipe în care, inexplicabil, sentimentul puternic dispare în fracţiune de secundă, decid să se separe, apoi se prăbuşesc şi se ridică din nou pentru că, nu-i aşa, viaţa merge mai departe.

Pe tot parcursul naraţiunii din Eseuri de indragostit, Botton face apel la filosofi, artişti şi scriitori, cărora le adaugă propriile reflecţii, pentru a argumenta o poveste care pare dintotdeauna şi totuşi este proaspătă şi unică în toată complexitatea ei.

Atunci când privim o persoană ca pe un înger care promite sentimente divine, imediat apare întrebarea cam cât va dura până când totul va începe să pălească din cauza faptului că îngerul s-ar putea să ne răspundă la sentimente. Ne îndrăgostim din idealism, din egoismul dorinţei primare de a scăpa de noi înşine, din narcisismul propriu speciei, care ne dictează să ne admirăm în ochii unei personae demne de admiraţie, din complexe de inferioritate care ne mână spre oameni pe care îi considerăm superiori? La aceste întrebări lumea încă încearcă să răspundă. Botton nu are pretenţia de a o face el însuşi, ci doar le ridică din nou, a câta oară în literatură?

Odată cu scăderea în intensitate a viorilor care acompaniază fantezia amoroasă, putem descoperi că îngerul este o fiinţă umană şi că nu este tocmai divin felul în care se spală pe dinţi. Fireşte, la început a fost ideal: „M-am adaptat nevoii lui Chloe de întuneric total în timpul somnului, iar ea a răspuns cu preluarea felului în care îmi împăturesc ziarul. Dacă mă plimb în jurul canapelei atunci când mă gândesc intens la ceva, ea se aşează pe covor”.

In Eseuri de indragostit povestea înaintează frumos, dar ferm, către finalul inevitabil în care „cel care iubeşte cel mai puţin ţine cele mai drăgăstoase discursuri”. Distanţă apreciabilă de la „îmi amintesc de primul nostru sărut, de puloverul ei alb pe peronul gării din Liverpool, de râsul ei la glumele mele, de felul în care îşi trecea mâna prin păr”…

Cartea Eseuri de indragostit, de Alain de Botton poate fi cumparata de aici: eMAG / Elefant / Libris