Ce îi poate determina pe doi îndrăgostiți care se află pe aceeași lungime de undă, care au reușit să supraviețuiască războiului și să se căsătorească, să se desprindă definitiv și rapid unul de altul?
În Câinii negri, de Ian McEwan, Jeremy, un tânăr care și-a pierdut părinții de mic și este obsedat de a studia cuplurile, găsește în părinții soției sale, Bernard și June Tremaine, povestea perfectă. Cei doi sunt un caz aparte. Și-au petrecut viețile la distanță geografică, și-au lăsat divergențele să se interpună și să le ecraneze pasiunea, au îmbătrânit separat, trăiesc în lumi diferite.
Jeremy vorbește pe rând cu bărbatul aflat la Berlin, care celebrează căderea comunismului. Apoi stă de vorbă și cu June, care își așteaptă sfârșitul într-un azil. Poveștile lor sunt divergente, pline de confuzii și contradictorii în mare parte, dar Jeremy reușește să găsească „firul roșu”. În jurul lui țese o poveste a subconștientului.
Bernard și June s-au întâlnit în 1944, la Londra. El era în serviciile secrete, ea era traducător. S-au îndrăgostit, s-au căsătorit, au supraviețuit. Erau pe aceeași lungime de undă în toate, inclusiv la nivel politic. „Marx, Lenin, Stalin, drumul înainte, eram de acord pe toate aceste teme. Ne-am înființat o utopie privată și credeam că e doar o chestiune de timp până ce toate națiunile ar fi urmat-o”, povestește June.
Dar în timpul lunii de miere din Franța se întâmplă inevitabilul, „momentul definitoriu, experiența care a redirecționat totul și a revelat adevărul în lumina căruia totul a trebuit regândit”. June își amintește că în timpul unei plimbări printr-o zonă pustiită de război s-a găsit față în față cu doi câini negri enormi, „care emanau răul”. Amenințarea era reală și imediată, June fiind nevoită să se apere cu un cuțit. Animalele fuseseră lăsate în urmă de trupele Gestapo, iar incidentul a fost o epifanie pentru June: „o neliniște fără nume, irațională, de nerostit” a făcut-o să-și dea seama că alegerea ei este Dumnezeu, cu promisiunea vieții eterne.
Jeremy nu reușește să afle cu certitudine dacă episodul a fost real sau a avut doar o încărcătură simbolică. Cert este faptul că urmările au rămas definitive. June s-a distanțat iremediabil de soțul care a rămas un susținător al comunismului până târziu, după invadarea Ungariei, continuând chiar și după aceea să creadă că abordarea rațională a lumii este soluția. June, în schimb, l-A găsit pe Dumnezeu și „a întors roata” spre misticism, făcând pași mari în direcția „ideologică” opusă.
Ian McEwan construiește mai degrabă un discurs decât o poveste. Personajul principal este și de această dată subconștientul și meandrele lui, căruia armate infinite de specialiști de toate felurile nu-i „dau de capăt” de când e lumea. Acolo, în spațiul acela nedefinit unde fantezia și realitatea se intersectează și se decide calea fiecăruia, nici iubirea n-a putut izbândi în cazul celor doi soți. Filă cu filă, povestea lor este, la scară mică, metafora Europei post-război, cu cele două tabere care există și azi, la fel de separate de gând și credință ca Bernard și June.
Cartea Câinii negri, de Ian McEwan poate fi cumpărată cu reducere de la Elefant, Libris sau eMAG.
