Recenzie la cartea Podul de lut, de Markus Zusak

Cu „Hoțul de cărți”, Markus Zusak devenea un autor de bestseller. Cu Podul de lut, literatura pe care o propune intră în zona unui tip de imaginație macabră care demonstrează nu doar o percepție ieșită din comun, ci și o stăpânire perfectă în fața morții – chiar dacă aceasta este doar un element de ficțiune admirabil măiestrit. Iar rezistența cu succes are un singur nume: construcția.
Roman al unei teribile adolescențe, cu accente de tragedie interioară, Podul de lut al lui Zusak intră în mințile și inimile unor personaje pe cât de puternice, pe atât de expuse. Cinci frați edifică o relație pironită în moartea mamei lor, Penelope, care a suferit de cancer. Sunt remarcabile scenele aferente acestui episod, în care autorul știe să pună detaliu tragic și introduce moartea ca element… viu: „A început să ne părăsească în acea dimineață și moartea se muta în loc”.
Povestită de fratele cel mare, Matthew, narațiunea curge ca printr-o apă mâloasă într-o lume a adolescenței private cam de de toate – de afecțiune, de pâine pe masă, de lumină, de educație. Frații par la marginea societății, văd filme proaste și sunt înconjurați de animale de companie cu apucături la fel de rebele ca ale lor, colecționate de Tommy direct de pe stradă. Sunt ori furioși pe toată lumea – îi spun tatălui „Criminalul” – ori complet distrași. Din nou un capitol la care excelează Zusak este descrierea unuia dintre frații mijlocii, Clay, enigmatic, cuminte, tăcut, un mister. Își petrece timpul privind o monografie de Michelangelo sau plimbându-se la nesfârșit pe pistele unui stadion. „Pentru ce se antrenează fratele nostru era un mister și pentru el, și pentru noi. Aștepta ziua când urma să-și dea seama”, povestește Matthew. Din această penumbră aparent fără sens, Clay va intra direct în prim-planul acțiunii, devenind în final personajul principal, primul chemat să edifice refacerea relației de familie între frați atât de diferiți (Rory este un bătăuș consacrat, iar Henry nu se gândește decât la petreceri.
De când a murit mama băieților, tatăl lor a trăit pe marginea unui râu. Într-o zi reapare și le cere fiilor săi să-l ajute să facă un pod. Decizia inițială a lui Clay de a-și ajuta tatăl, detestat copios până atunci, este percepută inițial ca o trădare. Ce se întâmplă ulterior este un întreg proces, dificil, marcat de tensiuni, anevoios, către edificarea, la nivel simbolic, a unei punți de legătură între cei vii și apoi cu memoria celor plecați. Romanul lui Zusak rămâne, înainte de orice, o parabolă; are ca piesă principală moartea și drept concluzie finală renașterea prin reconstrucție.
Mai multe despre Markus Zusak
Markus Zusak s-a născut în 1975, la Sydney. A devenit cunoscut în toată lumea cu Hoțul de cărți, iar Podul de lut a apărut în 2018, după aproape un deceniu de scris. Pe Bookuria găsești și recenzia noastră la Mesagerul.
Înainte s-o deschizi
Romanul e pentru cititorii care au iubit Hoțul de cărți și sunt pregătiți pentru o carte mai complicată: cinci frați crescuți fără părinți și Clay, cel care construiește un pod pentru tatăl care i-a părăsit. Povestea sare între trecut și prezent și cere răbdare, dar e foarte emoționantă. Mai multe recomandări de pe același raft găsești în ghidul de beletristică de pe Bookuria.
Din aceeași bibliotecă
Alte fețe ale scrisului semnat de Markus Zusak, pe care le poți comanda azi:
Cum ți s-a părut?
Comentarii
Încă niciun comentariu. Spune-ne ce crezi!
Vrei să spui ce crezi? Comentariile se scriu din contul gratuit de cititor.
Mai citește
Recenzii Recenzie: „Jurnalul unui fotbalist de buzunar”, de Alec Blenche – trei cărți, un hamster și o cupă care contează mai mult decât pare
Recenzii Recenzie: „Somerset”, de Leila Meacham – bumbac, blesteme și o căsnicie semnată ca un contract
Recenzii 


