Ian McEwan este un tânăr autor britanic care oarecum iese din tiparul scriitorului senzaționalist modern, decis să șocheze fără scrupule și, dacă se poate, să fie și un pic condescendent pe parcurs. Departe de toate acestea, McEwan are ochii ațintiți spre viitorul literaturii, acolo unde nu oamenii devin mașini și se dezumanizeză, ci personaje aparent imposibil de „domesticit” capătă dimensiunile umanității din spatele unor orori. Pe scurt, McEwan are această rară abilitate de a aduce în sufrageria cititorului oameni care doar aparent sunt „imposibili”. Colecția de povestiri care alcătuiesc „Prima dragoste, ultimele ritualuri”, publicate disparat, în timp, este o dovadă în acest sens.
Scriitor inteligent, cu un simț al umorului care nu lasă loc de îndoială din ce cultură provine, McEwan își pune complicatele personaje în situații la fel de improbabile, din care umanitatea scoate tot ce se poate scoate, pentru a ăsa carcase goale din care urmează să iasă acțiuni și „sunete” greu de acceptat inițial. Incisiv și decis în scriitură, dar și plin de imaginație în întorsături memorabile de frază, scriitorul pune un adolescent în fața unei imitații aproape comice a unei experienețe sexuale împreună cu… sora sa, o copilă prepuberă. În altă situație, un izolat se descoperă gol pușcă în fața unei fetițe pe care apoi o îneacă, fără motiv aparent. Doar citind și pătrunzând în falduri umane profunde descoperim, prin talentul autorului, că ucigașul este un om foarte singur, țintă a glumelor dureroase, un izolat care tânjește după afecțiune, dar pe care viața l-a speriat atât de tare de asta, încât în clipa în care copila se poartă amabil, rupându-i cercul de blocaj, reacția omului este de a o ucide de teama că ar fi blestemat dacă nu ar scăpa de ea definitiv.
Filă după filă, accent după accent, McEwan detaliază evenimentele care au adus un personaj în postura de a rămâne pentru totdeauna copil. Tot o narațiune cu pusee de straniu este și cea a băiețelului adoptat de o mătușă cam sărită de pe fix, fostă actriță obsedată de trecut care nu face altceva toată ziua decât să-l costumeze, pentru amuzamentul ei și al prieenelor la fel de stranii. Deși la suprafață este vorba despre un abuz asupra unui copil, detaliile fac diferența, izolarea din povestea ucigașului, una interioară, fiind astfel inversată și generată dintr-un exterior monstruos.
„Londra este un secret teribil pe care încerc să-l ascund de râu. El nu știe încă de oraș, în timp ce curge prin dreptul casei noastre”, gândește un alt copil, într-o altă povestire despre denaturarea care nu este percepută de către McEwan decât ca o falangă a naturalului. Cu atât mai dramatică cu cât implică, în majoritatea cazurilor, copii.
Cumpără cartea Prima dragoste, ultimele ritualuri, de Ian McEwan, cu reducere, de la Elefant, Cartepedia sau Libris.
