Oe avea 23 de ani când a scris tulburătoarea, şocanta, uluitoarea Stârpiți răul de la rădăcină, împuşcaţi copiii. Cruzimea fără margini a celui de-Al Doilea Război Mondial are o nouă faţă în felul în care a marcat trecerea spre maturitate a celor care au avut „ghinionul” să fie prea tineri pentru măcelul planetar.
Scurta povestire este ca o lovitură emoţională. Un grup de tineri neadaptaţi, mici infractori, dar totuşi doar nişte copii, este mutat la ţară din capitala Tokyo, răvăşită de război. Aici se găsesc abandonaţi în mjlocul unei comunităţi mutilate, bolnave şi muribunde; reacţia lor este fabuloasă în inocenţa ei. Băieţii adoptă un câine rătăcit ca animal de companie, ajută un puşti coreean abandonat ca şi ei, adăpostesc un dezertor panicat de moarte, încearcă să aducă un strop de bucurie şi de normalitate într-o lume care este atât de înfricoşată, încât nu mai ştie să răspundă decât prin instinctele primare. Fac tot ce este omeneşte posibil şi tot nu răzbesc cu gesturile de umanitate în faţa cruzimii omenirii şi a situaţiei lor deznădăjduite. Fiecare gest frumos este urmat de o prăbuşire cu atât mai dureroasă. Iubirea este ucisă de boală, prietenia sfâşiată de teroare, rudenia sfârtecată de cutremurele sociale care aruncă fraţii în cele patru zări. Sătenii se întorc şi tot ei sunt furioşi pentru felul în care găsesc localitatea, ca şi când tinerii ar fi trebuit să facă vreo minune. Ca să ascundă faptul că i-au lăsat pe băieţi să moară, locuitorii se întorc chiar împotriva victimelor lor; dezertorul este ucis, tinerii ameninţaţi, siliţi să îngroape munţi de leşuri, goniţi, privaţi de alimente.
Cartea se deschide cu un paragraf care descrie „un râu purtând grămezi imense de cadavre de câini, şobolani şi pisici”. Aşa intrăm în lumea coliziunii dintre inocenţă şi violenţa care o mână mai presus de voinţa ei. Temele majore pe care le desfăşoară naraţiunea pe parcurs includ adaptarea unor tineri delincvenţi la o viaţă fără restricţii, dar şi fără reguli, şi felul în care poate fi gestionat aşa ceva în vreme de război. De asemeni, este explorată relaţia fraternă profundă, care intră în coliziune cu calitatea unuia dintre fraţi de lider de grup şi care va duce la unele decizii extrem de dureroase. Totodată, rebeliunea tinereţii este tratată în toată vigoarea ei, dar pe un fundal atroce, al unor timpuri literalmente criminale şi al unei ţări care s-a pierdut pe ea însăşi într-un vârtej absurd.
Oe a primit Premiul Novbel pentru Literatură în 1994. Trecuseră aproape patru decenii de când „Stârpiti răul de la rădăcină, împuşcaţi copiii” văzuse lumina tiparului şi în tot acest timp marele scriitor japonez nu a făcut decât să-şi reconfirme poziţia de lider al literaturii nipone post-război.
Cartea Stârpiți răul de la rădăcină, împuşcaţi copiii, de Kenzaburo Oe poate fi cumpărată cu reducere de la Elefant, Libris sau eMAG.
