Bookuria continuă seria prezentării povestirilor foarte scurte şi extrem de condensate, după Axolotul, cu Strigătul, care are aceleaşi coordonate fantastice şi se prezintă ca o lectură la fel de densă şi plină de simboluri.
Un angajat al unei autostrăzi, om obişnuit, îşi vede de ale lui trăgând puţine concluzii din viaţă. Zilnic tot mai puţine maşini îi traversează „domeniul”, în unele perioade şoseaua de mare viteză este chiar pustie, dar asta nu înseamnă nimic în faţa rutinei. Naratorul se simte în siguranţă fiind prezent în micul lui avanpost, din care percepe lumea cu maximă responsabilitate: „Mă simt ca într-un loc strategic, pe axul întregii lumi”.
Gândind astfel, nici nu realizează că lumea lui se prăbuşeşte insesizabil, interacţiunea cu tot mai puţini fiind nucleul acestei căderi. Personajul are încă repere fixe, ca trecerea aceleiaşi femei spre şi dinspre spitalul unde sunt internaţi şi soţul şi iubitul ei, implicaţi împreună într-un ciudat accident rutier. Un altul este poliţistul care amplasează un radar tot mai lipsit de utilitate, întrucât autostrada însăşi este astfel. Prăbuşirea lumii din jur nu are, aparent, ecou în lumea drumului nesfârşit pe care o contemplă naratorul ce pare a nu avea altă avere decât obişnuinţa şi se vădeşte imperturbabil… până într-o zi. Undeva, în depărtare, un eveniment dă peste cap toată această desfăşurare lină. Tabloul „Strigătul”, al lui Edvard Munch, este furat din Muzeul din Oslo şi ajunge, printr-un concurs de împrejurări, în cabina eroului. Şi începe s-o umple de zgomot şi de mişcare. „Capodopera lui Munch este la mine; rebeliunea ei mută, ţipătul ei fără voce străpunge tăcerea autostrăzii”.
De aici încolo, în omul care a părut simplu se declanşează un univers nebănuit. Ce se întâmplă ulterior atestă faptul că naratorul nu era cine părea a fi. Schimbarea de destin pare bruscă, dar nu este în realitate decât momentul culminant al unor acumulări anterioare. În oricare dintre noi, mai mult sau mai puţin spectaculos în viaţa de fiecare zi, stă în adormire un alter-ego fulminant. Unii caută declanşatorul şi îşi trăiesc strălucirea, alţii nu-l caută, altora le sare în cale. Oricum ar fi situaţia, devenirea eroului, ca a multora dintre noi, este un proces exploziv. Indiferent dacă se dovedeşte vizibil sau discret.
Graff ţine foarte bine în mână povestea acestui fel în care lumea se poate destrăma fără zgomot în jurul cuiva care are o ţintă, mai ales pentru că imprimă o tentă de umor şi o bună calibrare a introspecţiei şi a metaforei pe care o conţine autostrada. Pustiul din oameni are leac, pare să spună autorul, fără a folosi pentru asta multe tomuri, cid doar o altă metaforă: a culturii izbăvitoare.
Cartea Strigătul, de Laurent Graff poate fi cumpărată cu reducere de la Elefant sau eMAG.
