Autor

Liviu Rebreanu

prozator și dramaturg român (1885–1944)

Cărți de Liviu Rebreanu în librăriiPrețurile de azi, de la librăriile online partenere

Despre Liviu Rebreanu

Liviu Rebreanu s-a născut pe 27 noiembrie 1885 la Târlișua, în Transilvania de atunci, și a murit pe 1 septembrie 1944 la Valea Mare-Podgoria, în județul Argeș. A învățat la Năsăud și Bistrița, apoi la academiile militare din Sopron și Budapesta, a fost ofițer din 1906 și a demisionat din armată în 1908. Vorbea română, maghiară, germană și franceză.

A debutat cu povestirea „Codrea (Glasul inimii)” în revista Luceafărul din Sibiu, pe 1 noiembrie 1908, iar prima lui carte a fost volumul de nuvele „Frământări”. Au urmat romanele care l-au fixat în literatura română: „Ion” (1920), „Pădurea spânzuraților” (1922), „Adam și Eva” (1925), „Ciuleandra” (1927), „Crăișorul” (1929), „Răscoala” (1932), „Jar” (1934) și „Gorila” (1938).

A primit Premiul Năsturel-Herescu al Academiei Române pentru „Ion”, Marele premiu al romanului pentru „Pădurea spânzuraților” și Premiul Național pentru proză pentru „Crăișorul”. A condus Teatrul Național din București între 1928 și 1930 și din nou între 1940 și 1944, iar pe 26 mai 1939 a fost ales membru titular al Academiei Române, la propunerea lui Mihail Sadoveanu. A tradus în română „Hoții” de Schiller și proză maghiară. E înmormântat la Cimitirul Bellu din București.

Profil scris de redacția Bookuria din surse publice (editura, presa culturală). Ați găsit o greșeală? Scrieți-ne.