Galeria Bookuria

Personajele din cărți

Cine sunt, ce îi definește și din ce carte vin. Fiecare are un scor pe zece trăsături – și, dacă ești curios, poți afla cu care dintre ei semeni.

Portretul tău de cititor

Zece trăsături – curaj, minte, inimă, umor… – și îți spunem cu ce personaj din galerie semeni cel mai mult. Durează 30 de secunde.

Află ce personaj ești

15 personaje

Ana din „Moara cu noroc” de Ioan Slavici A văzut prima că bărbatul ei se schimbă. N-a fost crezută și n-a avut unde să se ducă. pasionalfragillectură școlară Boxer din „Ferma animalelor” de George Orwell Calul care putea cât doi și credea cât zece. Deviza lui la orice necaz: muncesc și mai mu… temerarpasional Gheorghiță din „Baltagul” de Mihail Sadoveanu A plecat la drum ca băiatul mamei și i s-a cerut, pe parcurs, să fie bărbatul casei. Nime… pasionalgrijuliulectură școlară Ghiță din „Moara cu noroc” de Ioan Slavici Omul cinstit care a crezut că poate ține în frâu lăcomia. Până când lăcomia a început să-… ambițiosambiguu morallectură școlară Lică Sămădăul din „Moara cu noroc” de Ioan Slavici Nu amenință și nu se grăbește. Se așază la masa ta și, peste câteva luni, casa e a lui. ambiguu moraltemerarlectură școlară Lizuca din „Dumbrava minunata” de Mihail Sadoveanu Are cinci ani, o mamă vitregă care o ține deoparte și un cățel. Într-o zi, se hotărăște c… temerarpasionallectură școlară Micul Prinț din „Micul Prinț” de Antoine de Saint-Exupéry Un copil venit de pe o planetă cât o casă, care nu lasă niciodată o întrebare până nu pri… pasionalgrijuliu Nechifor Lipan din „Baltagul” de Mihail Sadoveanu Nu apare în carte nici măcar o dată, viu. Și totuși e singurul lucru despre care se vorbe… sociabilpasionallectură școlară O'Brien din „1984” de George Orwell Nu țipă și nu amenință. Îți toarnă vin, îți potrivește ochelarii pe nas și îți explică li… strategambiguu moral Patrocle din „Dumbrava minunata” de Mihail Sadoveanu Un cățel cu nume de erou din „Iliada”, care are o singură treabă pe lume: să nu o lase pe… pasionalgrijuliulectură școlară Rodion Raskolnikov din „Crima si pedeapsa” de F.M. Dostoievski Un student sărac și-a scris o teorie în care unii oameni au dreptul să calce peste alții.… strategambiguu moral Sonia Marmeladova din „Crima si pedeapsa” de F.M. Dostoievski Nu ține predici și nu dă sfaturi. Se așază lângă omul care a făcut cel mai rău lucru cu p… pasionalgrijuliu Vitoria Lipan din „Baltagul” de Mihail Sadoveanu Când bărbatul ei nu s-a mai întors, nimeni n-a avut ce face. Ea a avut: a strâns bani, și… temerarstrateglectură școlară Vulpea din „Micul Prinț” de Antoine de Saint-Exupéry Nu dă sfaturi de viață. Predă o procedură: cum te așezi în fiecare zi puțin mai aproape, … strateggrijuliu Winston Smith din „1984” de George Orwell Un funcționar de 39 de ani care rescrie trecutul la serviciu și, acasă, ține minte. Toată… fragilstrateg

De ce ținem o galerie de personaje

Cărțile se uită, oamenii din ele, nu. Poți să nu mai știi cum se termină „Baltagul”, dar ții minte o femeie care pleacă iarna pe munte după bărbatul ei și nu se întoarce fără răspuns. Așa funcționează memoria noastră de cititori: reține figuri, nu intrigi. De aceea am început galeria asta – o pagină pentru fiecare personaj care a rămas în cap cuiva.

Fiecare fișă e scrisă de redacție, de la zero, după carte. Nu copiem referate și nu repovestim Wikipedia. Spunem cine e omul, ce îl mișcă, unde se schimbă pe parcurs și de ce a rămas memorabil, cu grijă să nu stricăm finalul nimănui. Sub fiecare fișă găsești cartea din care vine, cu prețul ei de azi din librăriile pe care le urmărim.

Scorul Bookuria: zece trăsături

Pe lângă text, fiecare personaj primește note de la 1 la 10 pe zece trăsături: curaj, minte, inimă, empatie, ambiție, umor, umbră, sociabilitate, spirit rebel și vulnerabilitate. Notele se dau pe fapte, nu pe simpatii – un personaj antipatic poate avea minte 9, iar unul iubit poate avea curaj 4. Cinci înseamnă mijloc, nu „slab”.

Scorurile fac două lucruri. Întâi, îți arată pe fișă personaje asemănătoare din alte cărți – așa ajungi de la Vitoria Lipan la cineva dintr-un roman pe care nu l-ai fi deschis niciodată. Al doilea, fac posibil Portretul tău de cititor: reglând aceleași zece bare pentru tine, afli cu cine semeni.

Cum alegem personajele

Nu după cât de simpatice sunt. Un personaj intră în galerie dacă e ținut minte – fie pentru că e studiat în școală, fie pentru că a trecut dincolo de cartea lui, în vorbire, în filme, în glume. Lică Sămădăul și Vitoria Lipan au intrat pentru primul motiv, Sherlock Holmes și Micul Prinț pentru al doilea. Contează și dacă are ce să se scrie despre el: un personaj care apare în două pagini și spune o replică nu are fișă, oricât ne-ar plăcea.

Un personaj nu se publică singur. Înainte de el trebuie să existe pe site descrierea cărții din care vine și pagina autorului, ca toate legăturile să ducă undeva. E un lanț care ne încetinește, dar fără el galeria ar fi o listă de nume suspendate în aer.

Ce nu scriem în fișe

Finalul. Niciodată, în textul vizibil. Poți citi fișa lui Ghiță înainte să deschizi „Moara cu noroc” și n-o să afli ce se întâmplă la hanul acela în noaptea de Paști. Unde o diferență chiar cere deznodământul, stă într-o casetă pliată, cu avertisment.

Citate neverificate. Punăm un citat doar dacă îl găsim într-o sursă pe care o putem arăta, cu capitolul lui. Dacă nu, fișa rămâne fără citate – mai bine așa decât cu o frază frumoasă pe care personajul n-a spus-o niciodată. La autorii care sunt încă sub drepturi de autor nici nu avem de unde: textul nu e liber online.

Judecăți morale. Nu împărțim personajele în bune și rele. Un om scris bine e, de obicei, și una și alta, în proporții care se schimbă pe parcursul cărții – și tocmai schimbarea aia o urmărim noi în fișă.

Pentru elevi și pentru bacalaureat

Personajele din lecturile obligatorii sunt marcate cu eticheta lectură școlară și au în plus o secțiune cu ce se cere de obicei la examen: trăsăturile dominante, relațiile cu celelalte personaje și scenele care se dau ca exemplu. Nu e un referat gata făcut – intenționat. E materialul din care îți scrii singur lucrarea, cu sursele la vedere, ca să poți verifica orice afirmație.

Personaje asemănătoare: cum ajungi la cărți noi

Partea de care suntem cel mai mândri stă jos pe fiecare fișă și se cheamă „personaje asemănătoare din alte cărți”. Lista nu e făcută de mână: se calculează din scoruri, deci se schimbă singură pe măsură ce galeria crește. Așa apar apropieri la care nu s-ar fi gândit nimeni – un personaj dintr-un roman românesc interbelic lângă unul dintr-o carte englezească de acum zece ani, pentru că seamănă la îndărătnicie și la felul în care își ascund teama.

E, de fapt, o altă cale de a căuta o carte. În loc de „vreau un roman de dragoste” sau „vreau ceva polițist”, poți porni de la un om care ți-a rămas în minte și să ajungi la altul ca el, dintr-o carte de care n-ai auzit. Recomandările pe genuri îți dau cărți; recomandările pe personaje îți dau companie.

De ce portretele sunt desenate, nu fotografii

Pentru că fiecare cititor are deja un chip în cap pentru personajul lui, și chipul acela nu seamănă cu al niciunui actor. Dacă am pune cadre din ecranizări, am înlocui imaginea ta cu a altcuiva – și, în plus, am intra peste drepturile studiourilor. Așa că desenăm noi, într-un stil unitar pentru toată galeria: linie fermă, culori plate, un singur obiect care spune ceva despre om – un baltag, o cutie de bani, un caiet.

Desenul pleacă de la ce scrie în carte: vârsta, epoca, hainele, o trăsătură pe care autorul o repetă. Nu e un portret „corect” și nici nu pretinde să fie – scrie sub fiecare: așa îl vedem noi la Bookuria. Dacă tu îl vezi altfel, cu atât mai bine, înseamnă că l-ai citit.

Cum crește galeria

Adăugăm personaje în fiecare zi și amestecăm intenționat: o parte din lecturile școlare, o parte din literatura universală citită astăzi – clasici, polițiste, fantasy, romane contemporane. Nu vrem o bibliografie de școală, vrem galeria oamenilor din cărți. Dacă ți-e drag cineva care încă nu e aici, scrie-ne și îl punem pe listă.

Portretele sunt desenate la noi, după descrierea din carte – vârstă, epocă, haine, un obiect care îl definește. Nu folosim ilustrații existente și nu desenăm actorii din ecranizări, tocmai ca să rămână personajul din text, nu chipul cuiva de pe ecran. Dacă vrei să vezi și cum arată pe ecran, avem o rubrică separată: Cartea din spatele filmului.