Micul Prinț
Un copil venit de pe o planetă cât o casă, care nu lasă niciodată o întrebare până nu primește un răspuns adevărat.
Cine este și ce îl definește
Micul prinț apare în Sahara, lângă un avion stricat, iar primul lucru pe care i-l spune unui om pe care nu l-a văzut niciodată e o rugăminte: „S'il vous plaît... dessine-moi un mouton.” Pilotul căzut acolo are apă pentru opt zile și o reparație urgentă de făcut. Copilul are o oaie de cerut și nu se grăbește deloc.
Vine de pe un asteroid numit B 612, cât o casă, cu trei vulcani mici, doi activi și unul stins pe care îl curăță oricum, că nu se știe niciodată, și cu semințe de baobab care, dacă nu sunt plivite la timp, sparg planeta. Acolo a răsărit, într-o zi, o floare: un trandafir vanitos și pretențios, care tușea ca să fie îngrijit. Prințul i-a făcut un paravan pentru vânt și un glob de sticlă pentru frig, a udat-o, a apărat-o de omizi, și pe urmă a plecat, fiindcă îi era din ce în ce mai greu să stea lângă ea.
Ce îl definește e întrebarea dusă până la capăt. Nu renunță niciodată la o întrebare, oricât s-ar plictisi celălalt, și nu răspunde la întrebările care i se pun, dacă nu-l interesează. Pare un copil răsfățat. E, de fapt, felul lui de a cerne ce contează.
Trăsături cheie și cum se schimbă
Călătoria lui e o colecție de oameni mari luați unul câte unul. Pe șase asteroizi, șase adulți, fiecare singur pe planeta lui și fiecare prins în ceva. Un rege care dă numai ordine ce se pot împlini oricum, ca soarele să apună la ora apusului. Un îngâmfat care vrea să fie cel mai admirat om de pe o planetă unde nu mai e nimeni. Un bețiv care bea ca să uite că îi e rușine că bea. Un om de afaceri care numără stele ca să le aibă. Un felinarar de pe o planetă unde ziua ține un minut. Un geograf care n-a văzut nimic din ce scrie.
Prințul nu îi ceartă. Îi întreabă, pe rând, la ce bun, și pleacă atunci când răspunsul nu mai vine. Singurul pe care îl place e felinararul: oricât de absurd ar fi ce face, se ocupă de altceva decât de el însuși.
Schimbarea vine pe Pământ. Prințul dă peste un rond întreg de trandafiri și se prăbușește. Floarea lui, despre care credea că e singura din univers, e una dintre cinci mii. În clipa aia nu mai e nici prinț, nici bogat: are trei vulcani cât genunchiul și o floare obișnuită. Plânge în iarbă. Vulpea e cea care îl ridică de acolo.
De la întâlnirea cu ea, copilul se poartă altfel. Nu mai caută răspunsuri la alții, ci începe să-și asume ce a lăsat acasă. Asta e maturizarea din carte, și e pe dos față de ce înseamnă de obicei cuvântul: nu renunțarea la întrebări, ci acceptarea răspunderii.
De ce a rămas memorabil
Pentru că e una dintre puținele cărți pe care le citești la șapte ani și la patruzeci cu aceeași plăcere, din motive diferite. Copilul citește o poveste cu planete, o oaie și un șarpe. Adultul citește despre ce pierzi când începi să numeri.
Aproximativ 200 de milioane de exemplare vândute în lume și, până în noiembrie 2024, traduceri în 600 de limbi și dialecte: a doua carte din istorie ca număr de traduceri, după Biblie. Desenele în acuarelă sunt ale autorului și fac parte din text. A fost ecranizată de mai multe ori, între care filmul american din 1974, cu Gene Wilder în rolul vulpii, și filmul de animație din 2015.
Floarea și baobabii
Trandafirul e capricios, se plânge de curent, exagerează, iar prințul, foarte tânăr, nu știe încă să citească dincolo de vorbe. Abia pe Pământ înțelege că ar fi trebuit s-o judece după ce făcea, nu după ce spunea. E singurul reproș pe care și-l face în toată cartea. Cu baobabii e pe dos: acolo știe regula de la bun început, „Les baobabs, avant de grandir, ça commence par être petit.”
Omul mare din poveste
Pilotul-narator e perechea prințului. A fost și el copil, a desenat un șarpe boa care înghițise un elefant și i s-a spus să lase desenul și să învețe ceva folositor. De atunci arată desenul oricui pare deștept, ca să vadă dacă recunoaște pălăria sau elefantul. Toți văd o pălărie. Întâlnirea din deșert e, pentru el, o a doua șansă.
Cartea, pe scurt
„Micul Prinț” a apărut în aprilie 1943, la New York, la editura Reynal & Hitchcock, în engleză și în franceză deodată. Saint-Exupéry era în exil în Statele Unite, iar cărțile lui fuseseră interzise în Franța de regimul de la Vichy. În Franța a apărut abia în 1946, la Gallimard, după moartea autorului. Un aviator căzut în Sahara ascultă, zi după zi, povestea unui copil venit de pe altă planetă. Sub forma de carte pentru copii stă o poveste despre singurătate, prietenie și pierdere, scrisă de un om care trăia departe de țara lui, în plin război.
Autorul, în două vorbe
Antoine de Saint-Exupéry (1900–1944), născut la Lyon, a fost scriitor, ziarist și pilot. A zburat poșta aeriană între Toulouse și Dakar și a scris despre zbor în „Courrier sud” (1929), „Vol de nuit” (1931, Premiul Femina) și „Terre des hommes” (1939, Marele Premiu pentru roman al Academiei Franceze). Pe 31 iulie 1944 a decolat din Corsica într-o misiune de recunoaștere și nu s-a mai întors; epava avionului a fost găsită lângă Marsilia în 2000.
Celelalte personaje din carte
Citate
S'il vous plaît... dessine-moi un mouton.
Antoine de Saint-Exupéry, „Le Petit Prince”, cap. 2, ed. Gallimard jeunesse, 1951 (citat verificat pe fr.wikiquote.org). În română, aproximativ: „Te rog... desenează-mi o oaie.”
Les baobabs, avant de grandir, ça commence par être petit.
Antoine de Saint-Exupéry, „Le Petit Prince”, cap. 5, ed. Gallimard jeunesse, 1988 (citat verificat pe fr.wikiquote.org). În română, aproximativ: „Baobabii, până să se facă mari, încep prin a fi mici.”
Ce n'était qu'un renard semblable à cent mille autres. Mais j'en ai fait mon ami, et il est maintenant unique au monde.
Antoine de Saint-Exupéry, „Le Petit Prince”, cap. 21, ed. Gallimard jeunesse, 1988 (citat verificat pe fr.wikiquote.org). În română, aproximativ: „Nu era decât o vulpe ca o sută de mii de altele. Dar
Personaje asemănătoare din alte cărți
Lizucadin „Dumbrava minunata”temerar, pasional și grijuliu
Potrivire92%
Anadin „Moara cu noroc”temerar, pasional și grijuliu
Potrivire84%
Patrocledin „Dumbrava minunata”temerar, pasional și grijuliu
Potrivire83%
Lista se calculează singură, din scorurile personajelor, și se schimbă pe măsură ce galeria crește.