Patrocle, ilustrație Bookuria
Așa îl vedem noi la Bookuria · ilustrație
Personaj · Lectură școlară

Patrocle

Un cățel cu nume de erou din „Iliada”, care are o singură treabă pe lume: să nu o lase pe Lizuca singură.

Din „Dumbrava minunata” de Mihail Sadoveanu Rol: personaj secundar Lectură pentru BAC

Cine este și ce îl definește

Patrocle e cățelul Lizucăi și, în prima jumătate a cărții, singura ei consolare. Atât scrie, simplu, și în orice rezumat al poveștii. Dar cine citește „Dumbrava minunată” știe că e mai mult de atât: Patrocle e celălalt personaj principal, cel care merge alături de fetiță de la prima până la ultima pagină.

Numele lui sună a epopee – Patroclu e prietenul lui Ahile din „Iliada” – și nepotrivirea e glumă curată: un nume mare pe un cățel de curte. Gluma are totuși un sâmbure serios. În „Iliada”, Patroclu e prietenul care merge alături până la capăt. Cam asta face și cățelul.

Ce îl definește e fidelitatea fără condiții. Nu e un câine cuminte și nu e dresat; e un câine care a ales un om. Când Lizuca o ia la drum spre bunici, nu se pune problema dacă vine și el.

Trăsături cheie și cum se schimbă

Patrocle e, în același timp, cel mai comic și cel mai serios personaj al cărții. Comic, pentru că Sadoveanu îl scrie cu o seriozitate perfectă: cățelul are păreri, are demnitate, se simte jignit, cântărește situațiile și se poartă ca un domn între altă lume. Serios, pentru că e singurul din casă care ia partea copilului fără să se gândească de două ori.

În casă, el e martorul. Stă la picioarele Lizucăi când ceilalți râd, o ascultă când nu o ascultă nimeni, pleacă odată cu ea. Pe drum devine însoțitor: merge înainte, se întoarce, verifică, se așază lângă ea când obosește. În dumbravă trece și el, odată cu fetița, în lumea cealaltă, și acolo nu se miră de nimic – treaba lui e aceeași, indiferent cu cine are de-a face.

Nu se schimbă deloc, și asta e tocmai ideea. Într-o poveste în care totul se mișcă – casa, drumul, lumea din dumbravă –, Patrocle e punctul fix. Pentru un copil de cinci ani, un punct fix valorează cât o familie întreagă.

Merită spus și ce nu face: nu salvează situația prin isprăvi, nu latră eroic, nu face minuni. Sadoveanu nu-l transformă în câine-erou. Rămâne un cățel, cu picioare scurte și cu răbdare lungă, și tocmai de asta scenele cu el sunt atât de bune.

De ce a rămas memorabil

Pentru că e primul animal din literatura română pe care mulți copii îl țin minte cu nume cu tot. În ierarhia cățeilor din cărțile noastre, Patrocle stă primul, înaintea tuturor, iar motivul e simplu: nu e un animal de decor, e un prieten. Generații întregi de cititori mici au înțeles din el cum se poartă cineva care ține cu adevărat la tine.

Povestea a fost ecranizată în 1980 de Gheorghe Naghi, după un scenariu scris de Draga Olteanu Matei, iar cățelul e prezent și acolo, lângă Lizuca jucată de Diana Muscă.

Cartea, pe scurt

„Dumbrava minunată” a apărut în 1926, în același an în care Sadoveanu publica și „Țara de dincolo de negură”, și „Povestiri pentru copii”. E o carte scurtă, pe care o citești într-o după-amiază: o fetiță rămasă fără mamă, o mamă vitregă care o ține deoparte, un tată care nu vede mare lucru și un cățel care vede tot. Jumătate din text e viață de casă, observată cu o răutate blândă; cealaltă jumătate se petrece în dumbrava de lângă casa bunicilor, unde lumea se deschide și începe să vorbească. Nu e nici basm pur, nici povestire realistă, ci trecerea dintre ele, făcută atât de lin încât nu-ți dai seama când s-a petrecut. În 1980 a fost ecranizată de Gheorghe Naghi, după un scenariu de Draga Olteanu Matei.

Autorul, în două vorbe

Mihail Sadoveanu (1880–1961), născut la Pașcani și mort la București, a publicat peste o sută de volume și a intrat în Academia Română încă din 1921. A scris povestiri de vânătoare și de drum, cărți istorice („Frații Jderi”, 1935–1942) și una dintre cele mai iubite colecții de povestiri din literatura noastră, „Hanu Ancuței” (1928). În 1961 a primit Premiul Lenin pentru Pace.

Animalele lui Sadoveanu

Patrocle nu e o întâmplare în opera lui Sadoveanu. Scriitorul a fost vânător și pescar toată viața, a scris cărți întregi despre râuri, păduri și drumuri, și cunoștea animalele din observație, nu din cărți. De aceea câinele din „Dumbrava minunată” se mișcă adevărat: adulmecă, se oprește, își ține capul într-o parte, se uită la om înainte să se hotărască.

Aceeași atenție se vede la toate vietățile din dumbravă. Albinele, furnicile, broaștele și păsările nu sunt desene de carte pentru copii, ci ființe privite îndeaproape, cărora povestitorul le dă vorbă fără să le strice firea. Cățelul e doar cel mai apropiat dintre ele.

Ce se cere la școală

În clasele primare, Patrocle e exemplul de personaj-animal caracterizat prin fapte: se cer trăsăturile lui (credincios, curajos, atent, haios fără să vrea), relația cu Lizuca și rolul lui de însoțitor pe tot parcursul drumului. Un răspuns bun observă și procedeul: autorul îi dă gânduri și păreri de om, dar îl lasă să se poarte ca un câine.

Pe scurt, pentru teză și BAC

  • Credincios: nu o lasă pe Lizuca singură nici în casă, nici pe drum.
  • Martor tăcut: stă lângă ea exact în momentele în care ceilalți râd sau o ignoră.
  • Însoțitor pe drum: merge înainte, se întoarce, o așteaptă când obosește.
  • Haios fără să vrea: autorul îi dă demnitate și păreri de om, dar îl lasă să se poarte ca un câine.
  • Rolul lui: punctul fix al poveștii, singurul care nu se schimbă de la un capăt la altul.

Celelalte personaje din carte

Lizucafetița lui, pe care o urmează oriunde
Mia Vasilianmama vitregă, de care se ține la distanță
Statu-Palmă-Barbă-Cotpiticul din dumbravă, pe care îl privește cu suspiciune de câine de pază

Personaje asemănătoare din alte cărți

Lista se calculează singură, din scorurile personajelor, și se schimbă pe măsură ce galeria crește.

Sursele acestei fișe