Ana, ilustrație Bookuria
Așa o vedem noi la Bookuria · ilustrație
Personaj · Lectură școlară

Ana

A văzut prima că bărbatul ei se schimbă. N-a fost crezută și n-a avut unde să se ducă.

Din „Moara cu noroc” de Ioan Slavici Rol: personaj principal Lectură pentru BAC

Cine este și ce o definește

Ana e soția lui Ghiță: tânără, blândă, crescută în casa mamei ei, obișnuită să aibă încredere în bărbatul de lângă ea. Când familia se mută la cârciuma de la Moara cu noroc, ea e cea care face casa să funcționeze – gătește, servește, are grijă de copii, ține oamenii de vorbă.

Ce o definește e încrederea. Nu e naivă, cum se spune uneori pe scurt la școală: e o femeie care crede în înțelegerea dintre doi oameni și care se poartă ca atare până când nu mai are pe ce să se sprijine.

Trăsături cheie și cum se schimbă

La început e fericită și o arată: bunăstarea nouă o bucură mai ales pentru că îi vede pe ai ei liniștiți. Observă însă, înaintea tuturor, că Ghiță se schimbă. Îl întreabă, îl caută, îi cere adevărul – și primește, de fiecare dată, un răspuns pe jumătate.

Aici începe drama ei, și e o dramă foarte modernă: Ana e lăsată singură într-o căsnicie în care celălalt are secrete. Nu i se spune nimic, dar i se cere să se poarte ca și cum totul ar fi în regulă. Treptat, se învinovățește pe sine, ceea ce fac deseori oamenii mințiți: dacă el se îndepărtează, înseamnă că nu sunt destul.

Pe măsură ce Ghiță o folosește în socotelile lui, Ana se întărește într-un fel trist. Devine mai dură, mai directă, mai dispusă să riște. Nu e o schimbare de caracter, ci o reacție: omul care nu e protejat începe, la un moment dat, să se apere singur, chiar și prost.

De ce a rămas memorabilă

Pentru că Slavici îi dă ceva ce literatura vremii le dădea rar femeilor din provincie: o conștiință limpede a ceea ce i se întâmplă. Ana nu e doar victima poveștii, e martorul ei cel mai lucid. Ea pune întrebările pe care cititorul le are în minte, iar tăcerea care i se răspunde face cât o sută de pagini de analiză.

În ecranizarea lui Victor Iliu, prezentată la Cannes în 1957, rolul a fost jucat de Ioana Bulcă.

Cartea, pe scurt

„Moara cu noroc” a apărut în 1881, în volumul „Nuvele din popor”. O familie ia în arendă o cârciumă la drumul mare și intră, fără să-și dea seama, în socotelile unui om periculos. Nuvela e construită pe amănunte exacte – bani, turme, drumuri, zăpadă – și pe o tensiune care crește de la o pagină la alta.

Autorul, în două vorbe

Ioan Slavici (1848–1925), născut la Șiria, lângă Arad, a scris despre satul ardelean cu exactitate și fără idealizare. Pe lângă nuvele, a lăsat romanul „Mara”, una dintre primele cărți românești care pune în centru o femeie care își ține singură familia și afacerea.

Ana și mama ei

Relația cu bătrâna, mama ei, e una dintre cele mai frumoase din nuvelă și una dintre cele mai puțin comentate. Bătrâna avertizase de la început, cu vorba despre liniștea colibei, și totuși nu-i face Anei niciodată reproșul „ți-am spus eu”. Rămâne cu ei, are grijă de copii, muncește. E genul de sprijin tăcut pe care îl recunoaște oricine a avut un om de bază în familie.

În jurul lor, lumea e a bărbaților: drumurile, banii, socotelile, puterea. Ana nu are niciun loc unde să se ducă dacă pleacă de acasă, și Slavici nu ascunde asta. Ce o ține la Moara cu noroc nu e doar dragostea, ci și faptul că, în satul acelor ani, o femeie singură cu doi copii nu avea practic nicio variantă.

Ce se cere la școală

La teză, Ana e exemplul de personaj care se schimbă din cauza celuilalt: se cer trăsăturile ei (harnică, iubitoare, lucidă, din ce în ce mai singură), relația cu Ghiță și felul în care minciuna lui îi schimbă purtarea. Merită spus și că Ana vede corect de la început: observația ei nu e capriciu, e adevăr pe care nimeni nu vrea să-l audă.

Pe scurt, pentru teză și BAC

  • Încrezătoare: se bazează pe înțelegerea dintre soți și cere adevărul, nu bani.
  • Harnică și prezentă: ea ține cârciuma în picioare, zi de zi.
  • Lucidă: observă schimbarea lui Ghiță înaintea tuturor și o spune.
  • Lăsată singură: minciunile pe jumătate o împing să se învinovățească pe sine.
  • Evoluția: de la femeia liniștită a casei la una care, nemaifiind apărată, începe să se apere singură.

Celelalte personaje din carte

Ghițăsoțul ei, care îi ascunde tot mai mult
Bătrânamama ei, care avertizase de la început
Lică Sămădăulomul care destramă casa, cu bună știință

Personaje asemănătoare din alte cărți

Lista se calculează singură, din scorurile personajelor, și se schimbă pe măsură ce galeria crește.

Sursele acestei fișe