Vitoria Lipan
Când bărbatul ei nu s-a mai întors, nimeni n-a avut ce face. Ea a avut: a strâns bani, și-a luat băiatul și a plecat după el.
Cine este și ce o definește
Vitoria Lipan e nevastă de oier la Măgura Tarcăului, un sat de munte din Moldova interbelică. Are gospodărie, doi copii mari și un bărbat plecat la Dorna să cumpere oi. Nechifor nu s-a mai întors. Din atât se naște tot romanul.
Ce o definește e refuzul de a aștepta. În jurul ei, toată lumea are o explicație liniștitoare: s-a oprit undeva, s-a încurcat cu o femeie, se întoarce el. Vitoria nu crede niciuna. Ține post, se duce la preot și la baba care ghicește, se duce și la subprefect, unde află ce află de obicei omul de la munte când bate la ușa unei instituții. Apoi strânge bani, își rânduiește casa, își duce fata la mănăstire, cumpără un baltag nou pentru băiat și pleacă pe urmele bărbatului ei.
Trăsături cheie și cum se schimbă
Vitoria crede în semne, în vise și în rânduiala lumii, dar lucrează ca un anchetator. George Călinescu a spus despre ea că „bănuiește cu metodă” și a numit-o un Hamlet feminin, iar formularea a rămas pentru că e exactă. Nu caută la întâmplare: reface drumul oilor prin valea Bistriței și pe sub munții Stânișoarei, iar la fiecare han pune aceeași întrebare, în felurile cele mai diferite. A trecut pe aici un om așa și așa, cu căciulă brumărie, călare pe un cal negru cu țintă albă în frunte?
Răspunsurile i se adună ca niște pietre într-o traistă. Ascultă mai mult decât vorbește, plătește unde trebuie plătit, se bagă la o nuntă și la un botez pentru că acolo lumea are limba dezlegată, se face când femeie necăjită, când cumpărătoare bogată. Minte, când e nevoie, cu o seninătate care te surprinde la o femeie atât de evlavioasă. În mintea ei nu e nicio contradicție: adevărul e sus de tot, iar mijloacele se aleg după drum.
Nu e caldă și nu încearcă să fie. Cu Minodora, fata ei, e aspră până la nedreptate, pentru că fata vrea rochii de oraș și un flăcău de la șes, adică exact ieșirea din lumea pe care mama o apără. Cu Gheorghiță e aspră altfel: îl încarcă, îl pune la încercare, îl lasă să se teamă. Nu are timp să aștepte ca băiatul să se facă bărbat de la sine.
Vitoria nu se schimbă pe parcursul cărții, și asta e important la ea. Se schimbă ceilalți în jurul ei. Singurele clipe în care se vede femeia de dedesubt sunt cele în care vorbește despre bărbatul ei: atunci vocea i se schimbă și înțelegi că omul pe care îl caută nu e o datorie, ci o dragoste de douăzeci și ceva de ani.
De ce a rămas memorabilă
Pentru că e un personaj de roman polițist într-o carte care nu se dă drept roman polițist. Înainte ca literatura română să aibă detectivi, a avut-o pe ea: o femeie fără școală și fără autoritate, care reconstituie un drum din bucăți de vorbă auzite prin hanuri, și una dintre puținele eroine din proza noastră care nu are nevoie să fie salvată de nimeni.
În ecranizarea din 1969, regizată de Mircea Mureșan, Vitoria a fost jucată de spanioloaica Margarita Lozano, dublată în română de Eugenia Bosânceanu.
Cartea, pe scurt
„Baltagul” a apărut în noiembrie 1930, la Editura Cartea Românească, și are șaisprezece capitole fără titlu, numerotate cu cifre romane. Pornește de la „Miorița”, din care Sadoveanu a luat și motoul: un cioban ucis de tovarășii lui de drum. Numai că aici nu mai există resemnare. Femeia rămasă acasă nu primește vestea ca pe o soartă, ci o tratează ca pe o problemă de rezolvat, cu întrebări, cu bani, cu drum făcut pe jos și călare. Se spune că Sadoveanu a scris romanul în vreo zece zile, după ce a refăcut el însuși traseul prin valea Bistriței și munții Stânișoarei. Cartea a fost tradusă în multe limbi, dramatizată la radio în 1963 și în 1974 și ecranizată în 1969.
Autorul, în două vorbe
Mihail Sadoveanu (1880–1961), născut la Pașcani și mort la București, a publicat peste o sută de volume și a intrat în Academia Română încă din 1921. A scris povestiri de vânătoare și de drum, cărți istorice („Frații Jderi”, 1935–1942) și una dintre cele mai iubite colecții de povestiri din literatura noastră, „Hanu Ancuței” (1928). În 1961 a primit Premiul Lenin pentru Pace.
Două lumi care nu se înțeleg
Jumătate din tensiunea cărții vine din ciocnirea dintre lumea muntelui și lumea hârtiilor. Vitoria are o lege a ei, nescrisă, veche, pe care o știe tot satul: ce i se cuvine mortului, ce i se cuvine celui care a greșit, cum se face dreptate. Dincolo de munte sunt jandarmul, subprefectul, registrele. Ea nu le disprețuiește, dar nici nu le așteaptă.
Sadoveanu nu ia partea nimănui. Lasă cele două lumi să se privească: o femeie care știe de dinainte ce s-a întâmplat și o administrație care are nevoie de dovezi ca să se miște. Ultimele capitole le pun față în față, iar cine citește pentru prima dată are motive să nu afle dinainte cum.
Ce se cere la școală
La teză și la bacalaureat, Vitoria e exemplul de personaj puternic, construit prin fapte: se cer trăsăturile ei (hotărâtă, lucidă, credincioasă, disimulată când are nevoie), relația cu Gheorghiță și felul în care duce ancheta. Un răspuns bun nu se oprește la „mamă curajoasă”: arată metoda, adică întrebarea repetată la fiecare han și amestecul de credință veche și socoteală rece.
Pe scurt, pentru teză și BAC
- Hotărâtă: nu așteaptă nici vestea, nici autoritățile, ci pleacă singură pe urmele bărbatului.
- Metodică: reface drumul oilor prin valea Bistriței și pune aceeași întrebare la fiecare han.
- Credincioasă și superstițioasă: postește, se duce la preot și la baba care ghicește, citește semnele și visele.
- Disimulată: se preface, minte și plătește când asta o apropie de adevăr.
- Aspră cu copiii: o ține scurt pe Minodora și îl încarcă pe Gheorghiță, ca să-l facă bărbat la timp.
- Evoluția: ea nu se schimbă, îi schimbă pe ceilalți – e axul fix al romanului.
Celelalte personaje din carte
Personaje asemănătoare din alte cărți
Ghițădin „Moara cu noroc”strateg, pasional și ambițios
Potrivire75%
Vulpeadin „Micul Prinț”strateg, pasional și grav
Potrivire71%
Lică Sămădăuldin „Moara cu noroc”temerar, strateg și ambițios
Potrivire70%
Lista se calculează singură, din scorurile personajelor, și se schimbă pe măsură ce galeria crește.