Amintiri din copilărie (1965)
Elisabeta Bostan a căutat prin școlile din Moldova băiatul care să-l joace pe Nică și l-a ales pe Ion Bocancea dintre vreo 12.000 de copii; proba finală a fost scena de la scăldat.
🎟️ Adaptare oficială, făcută cu drepturile cărții.
Amintiri din copilărie
- Regia
- Elisabeta Bostan
- Cu
- Ion Bocancea, Ștefan Ciubotărașu, Corina Constantinescu, Emanoil Petruț, Eliza Petrăchescu
- Anul
- 1965
Cartea sau filmul?
Un vot de persoană. Poți să te răzgândești oricând.
0% cartea · 0% filmul (0 voturi)
Despre ce e vorba
Un băiat din Humulești fură cireșe, se scaldă când ar trebui să fie la școală, vinde pupăza din tei la iarmaroc și se întoarce acasă la o mamă care știe deja tot. Cartea lui Creangă e povestea acestor ani, spusă de omul mare care a fost cândva băiatul. Filmul Elisabetei Bostan face același lucru, cu o singură mutare: îl arată de la început pe povestitor.
Filmul
Filmul începe în Ajunul Crăciunului, în casa din Iași, unde Ion Creangă — jucat de Ștefan Ciubotărașu — își aduce aminte. De acolo pornesc șapte episoade luate din carte: „La cireșe”, „La scăldat”, „Calul Bălan”, „Pupăza din tei”, „Bădița Vasile”, „Cu plugușorul” și „Caprele Irinucăi”. Nică e Ion Bocancea, Smaranda e Corina Constantinescu, Ștefan a Petrei e Emanoil Petruț, iar mătușa Mărioara, Eliza Petrăchescu.
Alegerea lui Nică a fost o campanie în toată regula: regizoarea a umblat prin școlile din Moldova și a ales un copil dintre aproximativ 12.000; ultima probă a fost scena de la scăldat. Filmul durează 68 de minute și a fost făcut la Studioul Cinematografic București.
Tot din acei ani e și „Pupăza din tei”, un film al aceleiași regizoare, construit în jurul unei singure întâmplări din carte. Cine vrea doar episodul acela îl are separat.
Cum se vede azi
Alb-negru, 68 de minute, fără muzică apăsată și fără explicații pentru copii. Scenele se țin una de alta ca niște schițe, exact ca în carte, iar între ele povestitorul leagă firul. Copiii sunt copii adevărați, nu actori mici care recită, și asta e partea care rezistă cel mai bine.
Ce s-a schimbat în timp e răbdarea publicului: ritmul e lent față de ce vede azi un copil pe telefon, iar umorul vine din situație și din vorbă, nu din tăieturi rapide. Pentru un copil de 8–10 ani merge bine dacă îl vede cu un adult lângă el, mai ales că unele cuvinte din carte nu se mai folosesc.
Cartea
„Amintiri din copilărie” a apărut pe bucăți, în patru părți, începând din 1881, în revista „Convorbiri literare”. Nu e un roman, ci o serie de povestiri legate de același copil și de aceeași voce. Are puțin peste o sută de pagini în edițiile obișnuite și e una dintre puținele cărți din programa școlară pe care copiii o citesc până la capăt fără să fie împinși.
Autorul
Ion Creangă (1837–1889), născut la Humulești, a fost dascăl, diacon scos din preoție și, la urmă, scriitor. Prieten cu Eminescu, a scris basmele („Soacra cu trei nurori”, „Capra cu trei iezi”, „Punguța cu doi bani”) și cartea de amintiri rămasă neterminată.
Pentru școală
Cartea se citește în gimnaziu, iar filmul e un ajutor bun la partea unde se pierd copiii: cum arăta de fapt satul, ce era un iarmaroc, cum se tundea un cal, de ce era scăldatul o năzbâtie. Pentru teme însă se cere textul — filmul lasă pe dinafară exact părțile de după copilăria mică.
De ce merită văzute amândouă
Cartea e făcută din vorbă: șirul de „și” al lui Creangă, zicătorile, felul în care povestitorul se întrerupe singur. Filmul nu are cum să le păstreze pe toate, dar are ceva ce textul descrie în două rânduri și cinemaul arată dintr-o dată — fețele. Smaranda care se uită la băiat fără să spună nimic face cât o pagină.
Ce s-a schimbat la ecranizare
Fără spoilere despre final.
- Povestitorul are chip. În carte, Creangă adult e doar o voce care își amintește. Filmul îl pune pe ecran, în casa din Iași, în Ajunul Crăciunului, și face din amintire o seară anume. Ce în text e un ton, pe ecran devine o scenă cu decor și ceas.
- Șapte episoade din toată cartea. Filmul alege șapte întâmplări: „La cireșe”, „La scăldat”, „Calul Bălan”, „Pupăza din tei”, „Bădița Vasile”, „Cu plugușorul” și „Caprele Irinucăi”. Cartea are patru părți și merge mult mai departe, până la anii de școală de departe de casă.
- 68 de minute în loc de o copilărie întreagă. Durata scurtă schimbă proporțiile: în carte, episoadele de năzbâtii sunt doar o parte dintr-o poveste care îmbătrânește odată cu băiatul. În film, ele sunt aproape tot, așa că Nică rămâne mic de la început până la sfârșit.
- Limba lui Creangă, pe jumătate. Umorul cărții stă în vorbire — zicători, formule, digresiuni. Filmul păstrează replicile, dar nu poate păstra povestirea din jurul lor, așa că o parte din glumă trece din cuvânt în situație și în joc.
- Un copil adevărat în locul amintirii. Nică din carte e o reconstrucție de adult, idealizată și ironizată în același timp. Nică din film e Ion Bocancea, un copil găsit prin școlile din Moldova dintre vreo 12.000, deci are un chip fix, care înlocuiește chipul pe care și-l făcea fiecare cititor.
Citești întâi sau vezi întâi?
Cartea întâi, pentru că filmul se bazează pe ea și pentru că e scurtă. Filmul vine după, ca ilustrație: te lămurește cum arăta lumea aceea și îți dă chipuri pentru nume.
Pe Bookuria, despre asta
- Anca Popa lansează cartea-album „Amintiri din copilărie” și deschide o expoziție la Cărturești Carusel, pe 19 noiembrie 12 noiembrie 2026
Comentarii
Încă niciun comentariu. Spune-ne ce crezi!
Vrei să spui ce crezi? Comentariile se scriu din contul gratuit de cititor.
