Cartea din spatele filmului

Moromeții

Stere Gulea a ecranizat doar primul volum al romanului lui Marin Preda, iar al doilea a așteptat trei decenii și un alt film ca să ajungă pe ecran.

🎟️ Adaptare oficială, făcută cu drepturile cărții.

🎬 Clasic românesc

Moromeții

Regia
Stere Gulea
Cu
Victor Rebengiuc, Luminița Gheorghiu, Gina Patrichi, Dorel Vișan, Mitică Popescu, Florin Zamfirescu

Despre ce e vorba

Ilie Moromete are pământ puțin, datorii la bancă și șase copii din două căsnicii, care nu se înțeleg între ei. Trăiește într-un sat din Câmpia Dunării, în ultimii ani dinaintea războiului, și își petrece duminicile discutând politică, în timp ce lucrurile din curte se strică încet. Cartea și filmul urmăresc același lucru: cum se desface o familie țărănească, nu dintr-o lovitură, ci din amânări.

Filmul

Stere Gulea a scris și a regizat adaptarea primului volum, iar filmul s-a turnat la Talpa, în județul Teleorman. Victor Rebengiuc e Ilie Moromete, Luminița Gheorghiu e Catrina, Gina Patrichi e Guica, Dorel Vișan e vecinul Tudor Bălosu, Mitică Popescu e Cocoșilă, iar Florin Zamfirescu, Țugurlan. Imaginea e semnată de Vivi Drăgan Vasile, iar muzica, de Cornelia Tăutu.

O notă despre an: sursele nu cad de acord. Unele dau 1987 — anul filmărilor și al primelor proiecții —, altele 1988. Până când nu avem o confirmare dintr-un act oficial, nu punem un an în fișă.

Mediafax îl așază, în relatarea despre proiecția de la Universitatea din Strasbourg, într-o perioadă în care cinematografia românească era strânsă din toate părțile și în care ecranizările după clasici rămăseseră una dintre puținele uși deschise. Povestea a continuat târziu: „Moromeții 2” a ieșit în 2018, tot în regia lui Stere Gulea, iar după el a mai venit un al treilea film.

Cum se vede azi

Filmul e lung și nu se grăbește deloc; ritmul e al satului, cu zile care încep și se termină fără să se întâmple nimic spectaculos. Cine se așteaptă la o intrigă cu puncte de cotitură va fi derutat în prima jumătate de oră.

Ce ține foarte bine e Rebengiuc. Moromete al lui vorbește în dodii, amână, ironizează, și din asta se vede exact ce nu spune. Replicile din roman au trecut în film aproape neschimbate — Cinepub scrie că Gulea a vrut să urmeze cartea îndeaproape și să facă un film clasic —, iar actorii le rostesc fără accent de teatru.

Cartea

Primul volum din „Moromeții” a apărut în 1955, al doilea în 1967. Împreună fac peste 900 de pagini, iar în librării se găsesc de obicei vândute ca set de două volume. Primul volum, cel ecranizat, se poate citi și singur: are propriul început și propriul capăt.

Autorul

Marin Preda (1922–1980), născut la Siliștea-Gumești, satul din care a făcut lumea „Moromeților”, a scris și „Cel mai iubit dintre pământeni”, apărut în 1980, anul morții lui. E autorul care a scos țăranul român din clișeul idilic și l-a pus să gândească.

Pentru școală

„Moromeții” e una dintre lecturile mari de liceu, iar filmul e un sprijin bun pentru lumea romanului. Pentru teze însă se cere volumul, mai ales la subiectele despre timpul povestirii și despre construcția personajului — adică exact ce rămâne în carte.

De ce merită văzute amândouă

Romanul începe cu o frază despre timp care are răbdare cu oamenii, și toată cartea e scrisă împotriva ei. Filmul nu poate spune asta cu cuvinte, dar o arată: scene lungi, lumină de vară, oameni care stau pe prispă. Cine citește cartea după film înțelege de ce scenele care par liniștite sunt, de fapt, numărătoarea inversă.

Ce s-a schimbat la ecranizare

Fără spoilere despre final.

  1. Doar volumul întâi. Romanul are două volume, apărute la doisprezece ani distanță. Filmul adaptează numai primul; ce se întâmplă în al doilea, după război și după colectivizare, a ajuns pe ecran abia în 2018, în „Moromeții 2”.
  2. Gândul lui Moromete. O bună parte din carte se petrece în capul personajului: amânările, socotelile, ironia pe care n-o rostește. Filmul mută tot acolo unde se poate filma — în pauze, în priviri și în felul în care Rebengiuc întârzie un răspuns.
  3. Replicile, păstrate aproape cuvânt cu cuvânt. Spre deosebire de multe ecranizări, scenariul nu rescrie dialogul: vorbele din roman se aud pe ecran aproape neschimbate. Ce se pierde nu e replica, ci comentariul autorului dintre replici.
  4. Satul mutat pe hartă. Siliștea-Gumești din roman e satul copilăriei lui Marin Preda. Filmul s-a turnat la Talpa, în Teleorman, așa că peisajul de pe ecran e al unui alt sat din aceeași câmpie.
  5. Discuțiile de duminică, scurtate. Scenele în care bărbații citesc ziarul și se ceartă pe politică ocupă în carte zeci de pagini și sunt locul unde se vede cel mai bine mintea lui Moromete. Pe ecran rămân, dar scurte, pentru că un film de peste două ore nu le poate ține pe toate.

Citești întâi sau vezi întâi?

Vezi întâi filmul, dacă n-ai citit niciodată cartea: te familiarizează cu lumea și cu oamenii în două ore și ceva. Apoi citește primul volum — abia acolo auzi ce gândește Moromete în timp ce tace.

Sursele acestei fișe