Assassin's Creed (2007)
„Nimic nu e adevărat, totul e permis” – deviza Frăției Asasinilor vine dintr-un roman sloven din 1938, scris ca răspuns la dictaturile Europei interbelice.
🧩 Inspirație declarată: nu e o adaptare oficială – creatorii au spus public că au pornit de la cartea asta.
Assassin's Creed
- Studioul
- Ubisoft Montreal
- Jocurile
- Assassin's Creed (2007), Assassin's Creed II (2009), Brotherhood (2010), Revelations (2011), Assassin's Creed III (2012), Black Flag (2013), Origins (2017), Odyssey (2018), Valhalla (2020), Mirage (2023)
- Anul
- 2007
- Pe ce joci
- PC (verificat 16.11.2026)
„Alamut”
de Vladimir Bartol · 1938
Cartea nu are acum o ediție în librăriile pe care le urmărim.
Cartea sau jocul?
Un vot de persoană. Poți să te răzgândești oricând.
0% cartea · 0% jocul (0 voturi)
Despre ce e vorba
Cetatea Alamut, în munții Persiei, secolul XI. Hasan-i Sabbah conduce de acolo o sectă ismailită și crește tineri gata să ucidă la ordin, convinși că moartea le deschide raiul pe care l-au văzut deja, într-o grădină aranjată anume pentru ei. În jurul acestei povești istorice a scris Vladimir Bartol romanul „Alamut”, iar din ea a crescut, șaptezeci de ani mai târziu, una dintre cele mai mari serii de jocuri din lume.
Jocurile
Primul Assassin's Creed a apărut în noiembrie 2007, făcut de Ubisoft Montreal. Te plimbă prin Ierusalim, Damasc și Acra din vremea Cruciadei a treia, în pielea asasinului Altair, și a adus două lucruri pe care le-au copiat apoi zeci de jocuri: urcatul liber pe clădiri și mulțimea în care te pierzi. Au urmat peste zece jocuri principale – Italia Renașterii, Caraibele piraților, Egiptul ptolemaic, Grecia antică, lumea vikingilor – iar în 2023, cu Mirage, seria s-a întors în Bagdadul de secol IX, aproape de punctul de plecare.
Cum s-a făcut legătura
Trebuie spus limpede: nu e o adaptare și nu există o licență. Jocul a pornit ca un Prince of Persia, iar Patrice Désilets, directorul creativ al primului episod, povestește că ideea i-a venit căutând despre asasinii istorici: dacă ești al doilea om în ierarhia acelei organizații, înseamnă că ești un prinț al Persiei.
De la secta reală la roman e un pas scurt, fiindcă „Alamut” e cartea care a dus povestea în literatura europeană, cu tot cu maxima „nimic nu e adevărat, totul e permis”, devenită deviza Frăției din joc. Presa de specialitate a arătat de mai multe ori că intriga primului Assassin's Creed urmează romanul foarte îndeaproape, dacă scoatem cadrul science-fiction cu Animus și Abstergo.
Confirmarea cea mai clară vine chiar de la studio, târziu: Fabian Salomon, producătorul principal al lui Assassin's Creed Mirage, a recomandat public romanul lui Bartol drept inspirația inițială a întregii serii, într-o listă de cărți propusă de dezvoltatori. Cinstit vorbind, n-am găsit un citat în care Désilets însuși să numească „Alamut”; el a vorbit și despre o istorie a societăților secrete pe care a citit-o în documentare. Cele două nu se exclud.
Ce a făcut jocul pentru carte
„Alamut” a fost tradus în engleză abia în 2004, de Michael Biggins, la o editură mică din Seattle – cu trei ani înaintea jocului și la șaizeci și șase de ani după apariția în slovenă. Romanul era cunoscut înainte mai ales în fosta Iugoslavie și în Franța. După 2007, căutările după el au venit din cu totul altă parte: de la jucători care voiau să știe de unde vine deviza.
În română nu am găsit o ediție sigură în comerț, așa că nu putem trimite cititorul la o librărie. Cine vrea să-l citească îl găsește în traducerea engleză a lui Biggins.
De unde începi lectura
De la „Alamut” însuși – nu e o carte de aventuri, ci un roman politic. Bartol l-a scris în 1938, cu Mussolini și Hitler în fața ochilor, și l-a dedicat, ironic, dictatorilor vremii. Îl citești ca pe o carte despre cum se fabrică un credincios gata să moară, nu despre sărituri pe acoperișuri.
Autorul
Vladimir Bartol (1903–1967) s-a născut la Trieste, într-o familie slovenă dintr-un oraș trecut sub Italia fascistă. A studiat biologia și filozofia, a tradus, a scris proză scurtă și eseuri. „Alamut”, singura lui carte cu adevărat cunoscută în afara Sloveniei, a fost ignorată la apariție și redescoperită abia după moartea lui.
Ce a luat jocul din carte și ce a schimbat
Fără spoilere despre final.
- Altă epocă, alt loc. Romanul stă în cetatea Alamut din Persia secolului XI. Jocul se mută în Levantul Cruciadei a treia, cu o sută de ani mai târziu, în Ierusalim, Damasc și Acra.
- Deviza, păstrată cuvânt cu cuvânt. „Nimic nu e adevărat, totul e permis” trece din carte în joc ca principiu al Frăției – cea mai directă legătură dintre cele două.
- Un strat SF care nu există în carte. Animus, Abstergo și povestea din prezent sunt invenții ale studioului. La Bartol nu e nimic științifico-fantastic.
- Asasinii din eroi în bieți oameni, și invers. Romanul privește secta de sus, ca pe un mecanism de manipulare. Jocul o face o frăție cu ideal, care apără libertatea împotriva templierilor.
- Grădina, dispărută. Imaginea centrală a cărții, raiul fabricat în care sunt duși tinerii, nu apare în primul joc.
Citești întâi sau joci întâi?
Joacă întâi, apoi citește – și așteaptă-te la altceva. „Alamut” nu e o versiune literară a jocului, ci cartea rece și filozofică din care jocul a luat o deviză și o idee.