Din nou despre opera celui supranumit „vocea literaturii sud-americane”. După „Războiul sfârşitului lumii” şi „Mătuşa Julia şi condeierul”, de data aceasta recomandăm romanul caleidoscopic şi amar ca un bob de ienibahar intitulat Casa Verde. Apărut în 1965, este considerat de mulţi critici un pisc al scrisului laureatului Nobel, o lectură provocatoare şi aderentă ca o dependenţă.
În primii ani ai secolului XX, un străin misterios pe nume Anselmo ridică un bordel numit Casa Verde, care va deveni în scurt timp foarte popular în zona peruviană Piura. O fată ai cărei părinţi au fost ucişi de bandiţi şi căreia păsările de pradă i-au mâncat limba îi devine într-o zi soţie, apoi moare dând naştere fiicei lui Anselmo, Chunga. Preotul din localitate îi aţâţă pe localnici să dea foc stabilimentului; Anselmo şi fiica lui devin nişte bieţi rătăcitori şi într-o bună zi tânăra reedifică vechiul bordel.
În anii 1930, peruanul Lituma se înrolează dintr-un elan de patriotism exacerbat de alcool. În regiunea Amazon, unde îşi face stagiul, o întâlneşte pe Bonifacia, viitoarea lui soţie. Trăiesc împreună liniştiţi până în ziua fatală în care Lituma intră într-un joc de ruletă rusească şi este condamnat la zece ani de închisoare. În timpul absenţei lui, Bonifacia este violată de amicii bărbatului şi ajunge să se prostitueze în Casa Verde. Departe de a fi ofensat sau mâhnit, Lituma sfârşeşte prin a trăi confortabil din „meseria” nevestei.
Hoţul Fushia evadează dintr-o închisoare braziliană şi îşi găseşte refugiul în Peru. Împreună cu localnicul Aquilino, se apucă să comercializeze cauciuc şi scândură. Dar hoţul rămâne hoţ şi într-o zi este silit din nou să fugă. Alte tărâmuri, alte schimburi comerciale, alte personaje, aceleaşi obiceiuri proaste… Iar atunci când în sfârşit devine bogat, îşi va cheltui averea pentru a putea intra într-o leprozerie. Aşadar, parafrazând un alt mare scriitor al literaturii universale, Fushia şi-a distrus sănătatea la tinereţe pentru a câştiga bani care nu i-au mai putut-o recupera la senectute.
Între timp, undeva, într-o mănăstire, o tânără fată este luată de la tatăl ei şi „civilizată” de maici pentru a fi vândută ca servitoare. Primeşte numele de Bonifacia…
Greu de spus ce este mai dens în această carte. Să fie personajele desenate atât de clar încât ne urmăresc, ca cititori, toată viaţa, ca embleme (aşa cum Pedro Camacho este ilustrarea jurnalistului contemporan de tabloid în „Mătuşa Julia”)? Să fie relaţiile sociale apăsătoare ca nişte pietre de mormânt, cu ierarhii ciudate şi peste care stă suspendată ca un nor otrăvit o resemnare aproape oblomovistă? Să fie tuşele de coloratură cum este pasiunea pentru cântatul la harpă a celui care deschisese un stabiliment al mizeriei, Anselmo cel fără milă pentru fata pe care o răpise cândva? Să fie structura de fagure a unui ansamblu narativ magistral, care rămâne pentru totdeauna reper al construcţiei unei cărţi de referinţă?
Din nou despre Llosa înseamnă din nou despre literatura mare şi despre a inhala poveste într-o lume care (aproape) nu mai are puterea de a crea poveşti, ci doar etichete.
Citiţi!
Romanul Casa Verde, de Mario Vargas Llosa poate fi cumpărat cu reducere de la Elefant, Libris sau eMAG.
Leave a Reply