„Grădina ceţurilor din amurg”, de Twan Eng Tan

„Pe un munte de deasupra norilor trăia cândva un om care fusese grădinarul Împăratului Japoniei”. Stilul mitic al lui Tan este imediat dezvăluit prin intrarea în scenă a unui personaj somptuos, patrician de-a binelea, care are în spate un trecut dureros. Povestea lui se dezvăluie încet, „în nemişcarea munţilor şi în profunzimea tăcerii”.

Carte publicata in 2013 la Polirom
Colectia BIBLIOTECA POLIROM.Actual
Traducator: Irina Bojin
Tip coperta: Brosata
Format: 130×200
Numar pagini: 400
ISBN: 978-973-46-4132-1

Relatată de austera procuroare Teoh Yun Ling, care se retrage din spaţiul public şi care are o relaţie fascinantă cu personajul principal, istoria grădinarului Nakamura Aritomo include momentul în care are un conflict cu amgajatorul său, nimeni altul decât Împăratul Hirohito, şi continuă cu felul în care se retrage pentru a construi „o grădină a ceţurilor din amurg”. Legătura celor doi este specială în primul rând prin încărcătura istoricului fiecăruia: femeia este independentă, supravieţuitoare a unui lagăr de muncă şi detestă tot ceea ce este japonez, cu o excepţie: grădinile. Cererea ei pentru Aritomo este simplă: vrea o grădină pentru sora ei, care a murit în lagăr şi care iubise grădinile din Kyoto. Reticent în a îndeplini ordine sau cereri, nedispus să-şi ceară scuze pentru crimele de război ale ţării sale, Aritomo o învaţă pe femeia abrazivă tainele grădinăritului timp de doi ani. Pas cu pas, Ling devine învăţăcel, apoi iubită, apoi „pânza” pe care Arimoto îşi realizează opera supremă: horimono, un tatuaj japonez pe întregul corp.

Capitolele în care această relaţie evoluează de la una plină de resentimente la una de o incredibilă complexitate, afectivitate şi fascinaţie sunt miezul plin de sensuri al cărţii „Grădina ceţurilor din amurg”. În paralel, cititorul este familiarizat cu ceremonia ceaiului, cu concepte ale grădinăritului ca shakkei, arta aranjării pietrelor, simbolurile meditaţiei şi, nu în ultimul rând, despre însemnătatea uluitoare a tatuajului horimono: subiectul devine dependent de durerea specifică! Nu lipsesc detalii cutremurătoare despre tot ceea ce a însemnat tabăra de muncă şi statutul obscen de „oaspete al Împăratului”.

Ca şi în romanul „Darul ploii”, în „Grădina ceţurilor din amurg” Tang se dovedeşte un istoric respectabil, un orientalist fidel, un maestru al detalierii complexităţii culturilor din această parte a lumii, atât de exotică pentru occidentali. Naraţiunea centrală este dublată de apariţii ale unor personaje secundare la fel de puternic conturate, cu poveşti cel puţin la fel de teribile, cum ar fi cea a lui Magnus, un sud-african implicat în mişcări sociale şi care, la fel ca personajele principale, se retrage doar pentru a „procesa” un trecut tulbure, care îl urmăreşte şi îl macină. Într-o construcţie literară ce are toate meritele, amintirea şi uitarea balansează fastuos…