Limbajul florilor, de Vanessa Diffenbaugh

Stilul Dickens? Nu. Povestea frumuseţii florilor? Deloc. O carte luminoasă, plină de culoare şi prospeţime ca titlul ei? Departe. Limbajul florilor povesteşte despre Victoria Jones, abandonată la naştere şi care trece prin 32 de orfelinate până la majorat.

Carte publicata in 2013 la Humanitas Fiction
Colectia Raftul Denisei
Traducator: Ariadna Ponta
Tip coperta: Brosata
Format: 130×200
Numar pagini: 328
ISBN: 978-973-689-555-5

Cele două planuri ale cărţii Limbajul florilor suprapun istoria copilului Victoria, adoptată de Elisabeth, proprietara unei vii, şi adultul Victoria, aflată într-o complicată relaţie cu Grant, bărbatul care are o fermă de flori „şi este un bucătar minunat”. Planul copilului arată un personaj furios, frustrat, căruia nu-i place să fie atins. Uneori fetiţa doarme afară şi un sinistru avertisment vine de la Elisabeth, femeia care o are în grijă: „Va trebui să te obişnuieşti cu atingerile”.

Deşi stau împreună timp de un an şi femeia ar putea-o adopta legal pe Victoria, ceva îngrozitor este la mijloc, iar Diffenbaugh lasă misterul să plutească în timp ce trece la planul doi, în care adultul Victoria învaţă să supravieţuziască terminând resturile din farfurii prin restaurante şi ascunzând cu dibăcie faptul că nu are un cămin până când florăreasa Renata (un alt personaj remarcabil) o ia ca asistentă în florăria ei.

Întrebarea care începe să persiste în momentul în care Victoria intră în relaţie cu Grant este dacă tânăra femeie va reuşi vreodată să treacă peste traume şi neîncredere pentru a face parte dintr-o familie şi, mai important, a-şi construi una. Poate iubi? Se poate deschide? Poate plănui un viitor după o viaţă trăită de azi pe mâine?

Grant are mult de lucru până să ajungă la Victoria, fizic, psihic, afectiv. Şi face apel la flori, un laitmotiv care însoţeşte întreg procesul de cucerire a sufletului femeii. Victoria îl avertizează că este genul furios, care a acumulat resentimente, şi din nou umbra unui teribil secret din trecut trece pe deasupra fermei cu flori unde Victoria şi Grant încearcă să lege o poveste. Acţiunea din Limbajul florilor este completată cu „fisuri” de timp în care apar episoade de greşeli, spitalizări, conflicte…

Limbajul florilor întreabă retoric, prin mesajele transmise de personajul Victoria, dacă de fapt există mai multe şanse în viaţa cuiva şi dacă cei crescuţi orfani, lipsiţi de dragostea unor părinţi şi siguranţa unui cămin pot iubi, îşi pot întemeia familii şi pot depăşi ideea că sunt prea înrăiţi de greutăţi ca să mai poată avea vreodată încredere.