Ce s-a mai păstrat din vechile obiceiuri și tradiții pascale pe care bunicii noștri le parcurgeau cu sfințenie? Ce semnificație are Lumina Sfântă de Paște pentru fiecare? Ce dorim să transmitem mai departe copiilor sau nepoților noștri despre această sărbătoare importantă a creștinătății? Și, nu în ultimul rând, ce preparate culinare sunt specifice acestei sărbători și câte din rețetele străbunicilor sunt scoase la iveală cu această ocazie?
Mai jos v-am pregătit o listă de cărți dedicate acestei sărbători, obiceiurilor, tradițiilor, dar și despre însemnătatea și semnificațiilor acestora.
Poveștile Paștelui. Tradiții vii din ținutul Bistrița-Năsăud, de Menuț Maximinian
Menuț Maximinian este scriitor, jurnalist, director al cotidianului Răsunetul din Bistrița.
“Volumul de față, scris de Menuț Maximinian, este un act cultural generos prin care sunt consemnate și publicate tradițiile românești din ținutul Bistrița-Năsăud care, astăzi, concentrează cele mai semnificative repere ale identității culturale etnice. Mai ales că se dovedesc a fi încă pline de vigoare, supraviețuind alături de procesele alerte de mondializare culturală, care tind să modifice componente de referință ale paradigmelor naționale. Sărbătorile Paștilor sunt structuri semnificative pentru această spiritualitate profundă și echilibrată, al cărei sistem de exprimare are un incontestabil caracter de unicitate.” – Academician Sabina Ispas, director al Institutului de Etnografie și Foldor C. Brăiloiu al Academiei Române
Fotografiile sunt realizate de Alexandru Uiuiu.
Scrisorile Pascale, de Sfântul Atanasiu de Alexandria
Scrisorile pascale ale Sfântului Atanasiu de Alexandria (297-373), publicate în cartea de față sunt traduse în limba română de pr. dr. Lucian Dîncă. Cartea se deschide cu un vast studiu introductiv, realizat de traducător.
În acest studiu, după o prezentare succintă a originii Paștelui la iudei, precum și o descriere sumară a teologiei și tradițiilor legate de această sărbătoare, părintele Dîncă trece la expunerea viziunii Noului Testament cu privire la sărbătoarea Paștelui și a evoluției ei în primele secole ale creștinătății, evidențiind concepțiile mai multor sfinți părinți cu privire la Paște până la Conciliul I ecumenic de la Niceea (325).
Atanasiu s-a născut în jurul anului 297, la Alexandria, într-o familie creștină de origine greacă. Încă de tânăr se naște în el dorința de a-și consacra viața idealului monastic. În anul 319 este hirotonit diacon de către episcopul său Alexandru, alături de care în 325 participă la Conciliul de la Niceea. După moartea lui Alexandru (328), îi succedă pe tronul episcopal și își va păstori turma până la moartea sa (373). Nu a avut o viață prea fericită, fiind nevoit ca de cinci ori să ia drumul exilului din cauza unor comploturi (17 ani din cei 45 cât a fost episcop i-a petrecut în exil, departe de credincioșii săi, cu care întreținea legătura și prin intermediul acestor scrisori pascale).
Cartea se încheie cu câteva anexe care-l pot ajuta pe cititor să-l cunoască și să-l înțeleagă mai bine și mai ușor pe acest mare sfânt părinte al Bisericii.
Povestiri de Paști, de Alexandros Papadiamantis
Alexandros Papadiamantis, scriitorul din “Umbra Athosului”(insula Skiathos), simbolul conștiinței creștine literare neoelene, supranumit și “sfântul literelor”, este unul dintre cei mai studiați și iubiți scriitori din literatura neoelenă a ultimelor două secole.
Conștiința teologică a lui Papadiamantis este o conștiintă a comuniunii și, mai presus de toate, a vieții liturgice. Toate capătă sens prin săvârșirea Sfintei Liturghii și prin practicarea rugăciunii.
“Cât despre mine, atât cât voi trăi și voi respira și voi avea cugetul nevătămat, nu voi înceta niciodată, mai ales în vremea acestor preastrălucite zile pascale, să slăvesc cu evlavie pe Hristosul meu, să descriu cu iubire natura și să zugrăvesc cu duioșie obiceiurile creștine autentice.” – Alexandros Papadiamantis (“Psalt Pascal”)
Sărbătoarea Paștilor. Masa de Paști, de Radu Anton Roman
“Toate bunătățile străbunicii zac în caiete prăfuite de rețete, abandonate. Ca să nu mai spun, cu jale mare, că marea bucătărie țărănească din Romania e încă nedescoperită! În aproape două sute de ani de existență modernă, s-au reușit (cu eforturi și sacrificii incredibil de inutile uneori) toate importurile culinare posibile, dar nimeni n-a încercat să afle ce era mai la îndemână: cât de bine, de spectaculos și de divers mâncăm noi, românii, de două milenii. De fapt, întreaga Românie e încă o țară nedescoperită (nu numai gastronomic), iar bucătăria românească a rămas, datorită nepăsării și ignoranței vechi de două sute de ani, extrem de regionalizată, insulară, aproape inaccesibilă.” (Radu Anton Roman)
Lumina Sfântă de Paște de la Ierusalim, de Auxentios al Foticeii
Disertație solidă, lectură incitantă, abordare modernă (dincolo de fetișizare ori denigrare) a unei teme provocatoare, cartea Preasfințitului Auxentios se recomandă de la sine oricărui cititor interesat în Ortodoxie.
Cuprinsul volumului:
În loc de prolog: O mărturie românească despre Sfântul Mormânt și Lumina Sfântă de Paște (arhim. Ioanichie Bălan]
Prefață (episcopul Chrysostomos)
I. O retrospectivă istorică asupra fenomenului Luminii Sfinte
II. Ritualurile focului, „focul nou” și lumânarea pascală în Occident: comentarii asupra posibilei lor legături cu ritul Luminii Sfinte
III. Evaluări contemporane ale fenomenului Luminii Sfinte
IV. Fenomenul Luminii Sfinte privit dintr-o perspectivă teologică
V. Ritul Luminii Sfinte așa cum este celebrat astăzi la Ierusalim
VI. Ritul Luminii Sfinte reflectat în imnografia Postului Mare și cea pascală a Bisericii Ortodoxe și în ceremoniile Bisericilor Ortodoxe contemporane
VII. Observații finale
Secretele bucătăriei călugărești, de Efrem Derventinul
“Admirația pentru monahul Efrem – acest om harnic, talentat și smerit – mi-a crescut în mod vizibil pe măsură ce l-am cunoscut, ce l-am descoperit. Dar, în mod particular, m-a surprins prin surâsul bonom, prin implicarea directă la “coada cratiței”, prin varietatea propunerilor culinare, prin simplitatea rețetelor, prin costurile reduse de a obține respectivele feluri de mâncare, prin timpul de execuție scăzut.
O minune de om (e bun la desert!) care răspândește arome, care-și colorează proximitățile cu pastelul combinațiilor sale culinare și care face mănăstirea un loc al împăcării cu semenii și cu lumea, în care îți dorești să (îți) revii. Da, împăcarea se poate face și prin masa de obște, prin “liturghia după liturghie”, prin comuniunea în jurul unui blid aburind. Mâncarea călugărească în sine, cât ar fi de bună ca gust, dacă nu are o tară de rugă în spate, e doar o efemeridă calorică. Rugăciunea, ca ingredient duhovnicesc, îi dezvoltă partea nebănuită, o face “hrană vie”, o îmbogățește sufletește, o transformă în energie comunitară. Iar aici părintele Efrem este stăpânul acestei transformări, are know-how-ul respectivei tehnici culinar-duhovnicești!” – Răzvan Bucuroiu
Mituri și ritualuri în Creștinism, de Alan Watts
Analiza amănunțită a creștinismului propusă de Alan Watts în această carte aduce o lumină mai clară asupra unei religii care ne influențează încă mai mult decât ne dăm seama sau decât am vrea să admitem.
Spiritul obiectiv al lui Watts, însoțit de filtrul spiritualității orientale care privește cu detașare lumea ca pe un întreg holografic, scoate în evidență adevăratele virtuți creștine și modul în care ne ajută să pătrundem sensul real al miturilor și ritualurilor specifice spațiului creștin.
Ca în fiecare dintre studiile sale, Alan Watts depășește dogmele și oferă o perspectivă mai cuprinzătoare, care ne deschide către o coerență luminoasă a vieții și a universului, către o sacralitate posibilă în viața de zi cu zi.
