Noutate: “Mireasa hotomana”, de Margaret Atwood (Editura Leda)

mireasa-hotomana Miniona Tony Fremont, inteligenta si ciudata, cu talentul de a rosti cuvintele de-a-ndaratelea – de fapt, ea este Ynot Tnomerf, o stangace care in copilarie a fost obligata sa foloseasca mana dreapta, si de aici sentimentul ei ca se afla de cealalta parte a oglinzii -, preda la facultate istoria militara, un subiect masculin prin excelenta si plin de agresivitate.

Cumpara cartea cu reducere

Charis este o hippy vegetariana cu un suflet pur, pasionata de cristale, candva purtand numele de Karen, care a ramas un eu ascuns, ranit si plin de amaraciune… si poate ceva mai violent.

Roz, bogata, sic si zgomotoasa, dar naiva si nesigura, are propria ei companie si conduce un Rolls.

Aparent, cele trei nu au nimic in comun – si totusi, ceva le leaga: Zenia, o femme fatale cu origini straine, charismatica, lacoma si manipulatoare, cu care au fost colege la universitate si care, in perioade diferite, a intrat in viata lor, aplicand asupra lor, rand pe rand, schemele ei malefice. Le-a castigat simpatia, le-a tradat increderea si le-a exploatat slabiciunile, iar rezultatul constant au fost pierderi financiare, distrugerea relatiilor cu barbatii din viata celor trei, pierderea increderii de sine, sentimentul tradarii. Inainte de a le seduce barbatii, ea le-a sedus mental pe cele trei, adaptandu-si povestile trecutului si nevoilor emotionale ale fiecareia, si mimand vulnerabilitatea. Doar mai tarziu si-a afirmat Zenia lipsa de empatie: „Asta nu e cea mai utila parte a trupului“, declara ea la un moment dat, referindu-se la inima.

Acum insa Zenia este moarta, facuta bucatele intr-o explozie in Beirut, si cele trei prietene se simt in siguranta, simt ca isi pot vedea linistite de viata. Sau cel putin asa cred ele… pana in ziua cand o Zenia inca seducatoare isi face aparitia in restaurantul unde isi iau impreuna pranzul.

Romanul lui Margaret Atwood este un basm contemporan, scris cu malitiozitate; o lectura captivanta, plina de verva, inteligenta si patrundere, o deconstructie a legaturilor care exista intre femei – iubire, gelozie, furie, dispret, razbunare, prietenie; o sondare a profunzimilor raului, facuta cu o nota de umor. Cat despre personajul care da titlul cartii, o aluzie feminizata la povestea fratilor Grimm -, ea este clasica „cealalta femeie“, raspunsul la fanteziile barbatilor si temerile femeilor, malefica intr-un fel misterios si atemporal, si totusi atat de maleabila in multele ei fatete, incat devine aproape mitica. Atwood creeaza un monstru perfect credibil – caci fiecare dintre noi a cunoscut, candva, o Zenia.