Parisul nu are sfârşit, de Enrique Vila-Matas

La începutul carierei sale de mare scriitor, Enrique Vila-Matas a fost atras la Paris de umbra măreaţă a lui Hemingway. Încerca să termine o carte. „Am petrecut mulţi ani bând pe rupte şi îndopându-mă cu iluzia că semănam tot mai mult cu idolul tinereţii mele, în ciuda opiniei soţiei şi prietenilor mei”. Idolul a rămas departe, dar Vila-Matas a avut o stea a scriitorilor deasupra capului: Marguerite Duras („Hiroshima, dragostea mea”, „Amantul englez”) l-a luat sub aripa ei, i-a oferit un spaţiu în propria locuinţă şi l-a „scuturat” spunându-i că scrie „ca să nu se sinucidă”.

parisul-nu-are-sfirsit

Carte publicata in 2006 la Editura RAO
Numar pagini: 192
ISBN: 978-973-57-6790-7

Şi Parisul acelor ani i se deschide tânărului scriitor spaniol care ne face pe toţi invidioşi pe vremuri în care Georges Perec, Sergio Pitol, Juan Marse, Edgardo Cozarinsky, Roland Barthes, Samuel Beckett sau Isabelle Adjani erau tineri. Plus o bibliotecă invizibilă, ca un personaj exclusivist care apare doar celor chemaţi…

„Ce mă interesează mai mult decât realitatea este adevărul. Cred că ficţiunea este singura modalitate de a fi aproape de adevăr. Încă este aşteptată marea carte, cea care ar urma să pună capitolul decisiv în marea dezvoltare a genului epic. Acest capitol îi va include cumva pe toţi, de la Kafka la Musil, cei care luptă cu o putere colosală împotriva tuturor formelor de fals şi prefăcătorie. Ei toţi au căutat adevărul prin ficţiune. Şi din această tensiune stilistică au erupt minunate fragmente de adevăr odată cu cele mai bune pagini ale literaturii universale”, spune Vila-Matas.

Scriitorul va depăşi faza dificilă şi se va întoarce la Barcelona, consacrându-se acasă, dar va rămâne veşnic sub vraja oraşului-lumină: „Îmi place Parisul — piaţa Furstenberg, nr.27, Rue Fleurus, Muzeul Moreau, mormântul lui Tristan Tzara’s, arcadele roz de pe Rue Nadja, barul Au Chien qui Fume, faţada albastră a Hotelului Vaché, malul râului… Îmi place Parisul atât de mult, încât pentru mine nu are niciodată sfârşit”.