Povestirile unui vânător, de I.S.Turgheniev

Marele scriitor rus Turgheniev îşi demonstra pentru prima oară anvergura literară cu volumul din 1852 Povestirile unui vânător, care îi aducea notorietatea. A scris această colecţie de schiţe făcând apel la amintirile din timpul partidelor de vânătoare pe moşia părinţilor. Departe de a fi istorisirile unui bogătaş aflat la distracţie, ele sunt dovada că titanul literaturii ruse a observat în detaliu abuzurile la care erau supuşi ţăranii de pe moşii, viaţa grea şi retricţiile pe care le îndurau. La toate acestea se adăugau propriile experienţe negative cu o mamă autoritară, care i-a sufocat copilăria.

Carte publicata in 2013 la Polirom
Colectia Top 10+
Traducator: Adriana Liciu
Tip coperta: Brosata
Format: 106×180
Numar pagini: 444
ISBN: 978-973-46-3644-0

Povestirile unui vânător au fost publicate iniţial în „Contemporanul”, rând pe rând. Autorul a fost la un pas de a renunţa, dar prima povestire, „Khor and Kalinich”, a fost foarte bine primită de public şi de critică. Realismul cu care a redat viaţa la ţară, fără prea multe intervenţii personale, dar cu un simţ al observaţiei care a făcut din el unul dintre reprezentanţii cei mai de seamă ai literaturii ruse, i-a adus până la urmă lui Turgheniev arestul la domiciliu, pe de o parte, iar pe de altă parte a dus la abolirea unor practici de Ev Mediu în Imperiul Ţarist, care încă îi mai trata pe ţărani ca pe sclavi în secolul al XIX-lea.

De altfel, „Khor and Kalinich” este povestea unor iobagi, unul practic iar altul idealist, care lucrează pentru un moşier. Acest „triunghi” demonstrează, prin inteligenţa nativă a sărmanilor pusă în faţa prostiei cu ştaif a bogătanului, că Turgheniev credea cu tărie în necesitatea modernizării Rusiei.

Povestirea „Yermolay şi nevasta morarului” este, la rându-i, o argumentaţie în favoarea abolirii iobăgiei. Marele povestitor de mai târziu transpare în povestirea „Medicul districtual”, în care autorul ascultă cum doctorul care venise să-l trateze îşi aminteşte de dragostea tragică pentru o tânără muribundă. „Vecinul Radilov” nu a vărsat nicio lacrimă când i-a murit nevasta, dar apoi s-a prăbuşit de durere când a văzut o muscă aşezându-se pe ochiul închis al trupului neînsufleţit.

„Lgov” este o probă a forţei lui Turgheniev de a creiona personaje memorabile. Personajul Yermolay reapare şi, împreună cu naratorul şi un vânător cu mari pretenţii, Vladimir, pleacă la o partidă de vânătoare în care peripeţiile se ţin lanţ. Iar din „Bezhin Lea”, povestire în care doi băieţi care păzesc cai vorbesc despre poveşti cu zâne şi o lume a magiei în care cred cu tărie, se iveşte marele povestitor Turgheniev, un adevărat precursor al obsesiei pentru magie care, iată, ne însoţeşte şi în secolul tehnologizat XXI.

Citiţi!