Machiavelli nu şi-a văzut cartea, Principele, publicată. Lucrarea a fost interzisă la un moment dat, pentru că ar fi promovat principii anti-creştine. De fapt, este un manifest politic, care examinează structurile puterii.
- Carte publicata in 2014 la Editura Mondoro
- Cumpara cartea cu reducere
- Numar pagini: 156
- ISBN: 978-606-8395-84-5
Dacă vă întrebaţi de ce Napoleon, Mussolini, Stalin sau mafioţi ca John Gotti au fost fascinaţi de Principele (ba chiar şi personajul J.R.Ewing i-a făcut reclamă), există cel puţin o explicaţie: este lucrarea considerată a sta la baza filosofiei politice moderne. Şi, cum în acelaşi secol luminat Italia dădea lumii un alt geniu vizionar „de la care, în 500 de ani, nu s-a mai inventat decât betonul armat” – este vorba despre Michelangelo, fireşte – trecem în revistă conţinutul acestei cărţi magistrale, de la care politica de asemeni nu a mai inventat mare lucru. Controversată, disputată, văzută ca piatra de temelie a politicii de vârf sau ca „Biblia Mafiei”, după caz, Principele este o bijuterie a literaturii mondiale.
Dedicată lui Lorenzo de Medici, cartea este, aşadar, despre accederea la putere şi menţinerea ei. Cele 26 de capitole pot fi împărţite în şase secţiuni: primele 11 trec în revistă modelele de state sau principate, următoarele două diferitele tipuri de armate şi purtarea potrivită a unui conducător în calitate de şef militar, capitolele 15-23 se referă la caracterul şi comportamentul tipic princiar, iar ultimele părţi pun în discuţie situaţia politică disperată a Italiei momentului. În final, familia Medici este implorată să scoată ţara din umilinţă.
Iată, spre deliciul cititorului, cum vedea Machiavelli trăsăturile potrivite pentru un lider la începutul secolului al XVI-lea: „Un principe este mai bine să fie zgârcit decât generos, crud mai degrabă decât milos, să nu-şi ţină promisiunile dacă acestea aduc atingere unor interese, să evite să se facă detestat de popor („bunăvoinţa populară este o apărare mai bună decât o fortăreaţă”), să demareze proiecte măreţe pentru popularitate, să evite linguşitorii”. Nu este de mirare, în aceste condiţii, că Napoleon şi Stalin citeau şi reciteau Principele, făcând adnotări pe marginea acestor consideraţii secole după ce ele fuseseră puse pe hârtie. Cât priveşte conducerea statelor, Machiavelli s-a dovedit la fel de vizionar: „Bogăţia controlează jumătate din treburile omeneşti, iar liberul arbitru cealaltă jumătate, astfel încât Principele are libertatea de a acţiona”. Şi tot el adaugă: „Puţini dintre principi îşi pot adapta acţiunea timpurilor pe care le trăiesc”…
Citiţi!
Cartea Principele, de Niccolo Machiavelli poate fi cumparata, cu reducere, de la Elefant / eMAG / Libris.
De fapt, interpretarile moderne considera ca Principele este un manual pentru populatie, pentru ca aceasta sa stie ce sa faca pentru a controla principii si pentru a nu ajunge in situatia in care este condusa de un tiran. Ipoteza este sustinuta si de faptul ca Machiavelli era in intr-o forma de exil, nu avea voie sa isi paraseasca propietatea de la tara, atunci cand a scris cartea.