“Rafa, povestea mea”, de John Carlin, Rafael Nadal

În 2005, la 19 ani, Rafael Nadal câştiga „French Open”, primul său Grand Slam. Degeaba. Antrenorul său, unchiul Toni, l-a informat că el consideră că adversarul a jucat mai bine şi că Rafa a avut noroc. A doua zi, Toni l-a abandonat, lăsându-i un bilet cu o lungă listă de minusuri pe care Rafa le-ar fi demonstrat în felul de a juca.

Carte publicata in 2012 la Victoria Books
Traducator: Florin Tudose
Tip coperta: Brosata
Format: 130×20
Numar pagini: 248
ISBN: 978-606-8360-17-1

Voit sau nu, „Rafa, povestea mea”, construită în jurul finalei de la Wimbledon împotriva lui Roger Federer, din 2008, este un omagiu adus antrenorului care l-a pregătit psihic de când era copil, pentru a deveni „o maşină de tenis, centrată pe a folosi toată energia pentru victorie”. Toni, un jucător de tenis ratat, şi-a tratat nepotul pe tot parcursul timpului în care au lucrat împreună ca şi cum niciodată nu ar fi fost suficient de bun: „Întotdeauna ridicam eu mingile de pe jos, sau cele mai multe mingi, întotdeauna făceam mai mult decât ceilalţi”.

La 11 ani, Nadal câştiga campionatul naţional la tenis pentru copii al Spaniei, dar „Toni a stricat, ca de obicei, bucuria”, citindu-i lui Rafa în plină petrecere o listă cu cei 25 de învingători precedenţi şi spunându-i că „încă este un drum lung şi greu înainte”.

Din spatele sentimentului de nedreptate, în istorisirea lui Nadal transpare revelaţia sportivului excepţional care a devenit: comportamentul lui Toni era parte a unei strategii de a-l face pe nepotul său învingătorul care, de altfel, a şi devenit. Metodele sale au funcţionat: astăzi, Nadal, încă foarte tânăr, este unul dintre cei mai buni tenismeni care au existat, pe lângă talentul nativ având o forţă interioară şi o duritate mentală care îl fac să abordeze cu uşurinţă orice moment de slăbiciune.

Mai mult, paşii înapoi generează reculuri de senzaţie, ca şi cum pierderile l-ar întări şi mai mult. Nadal pare pur şi simplu imun la tot ce îi afectează pe adversarii săi pe parcursul unui meci. Cum ar spune preparatorul său fizic, Joan Forcades, „jocul său este proiectat să reziste la presiunea de a rezolva urgenţele meciului una după alta”.

Carte neconvenţională despre ascensiunea unui star sportiv, „Rafa, povestea mea” este scrisă cursiv şi face o legătură puternică a cititorului cu munca asiduă, privaţiunile şi suferinţele ascunse din spatele unui campion fermecător, vizibil şi strălucitor, pe care publicul îl vede doar izbândind elegant în tenisul mare. Poate că şi astăzi Nadal, un sportiv de clasă mondială care este un om discret, modest şi decent, încearcă să se desprindă de figura dominatoare a unchiului, dar de data aceasta din postura de campion de excepţie, unul dintre cei mai buni jucători de tenis pe care i-a văzut acest sport.