Șase generații ale aceleiași familii, cu reperele fixe și vâltorile lor, într-un secol ca niciun altul – 1911-2011. Aceasta este rețeta unei povești de succes, Scara lui Iacov, prin care autoarea Ludmila Ulițkaia lasă să se întrevadă întrebări fără răspuns într-un noian de lecții de viață care ar fi trebuit tocmai aceste răspunsuri să le furnizeze. Dar oamenii au tendința de a dori să facă ei singuri propriile greșeli, iar istoria are obiceiul de a da planurile peste cap celor ce au învățat ceva din trecut.
Cronica familiei trece prin era sovietică și post-sovietică și mai ales prin ochii și întâmplările celor care compun acest neam extins, cu ramificațiile sale. Cititorul îi însoțește pe diverșii Osețki prin teatre, la partide de șah, în săli de concerte, în laboratoare de știință sau în cabinele tractoarelor, chiar și în apartamente din New York, pentru a trăi cu ei deceniu după deceniu. Pentru necesara picătură de mister, totul începe cu un cufăr cu documente, scrisori și însemnări (lucru care i s-a întâmplat și scriitoarei…), o arhivă prețioasă ca însăși istoria, pe care Ulitskaia reușește s-o transforme în roman cu o versatilitate captivantă. Tonul fiecărui capitol este distinct, ferind povestea de liniaritate, iar personajele sunt puternice prin experiențele de viață cele mai obișnuite, ținând la adăpost narațiunea de monotonie.
Unul dintre pilonii fundamentali ai poveștii este efectul separării într-o familie, indiferent de epocă, de experiențe, de personalitatea fiecăruia. Semnificativ, după lecturare, este sentimentul că aceste despărțiri și urmările lor realizează, de fapt, ansamblul unitar al cărții, iar unul dintre elementele care fac posibilă această percepție este inserarea scrisorilor, ca un soi de argumentație supremă, practic istoria pe viu și nu în cronici. În context, nucleul relației dintre Iacov Osețki și Marusia coagulează toate celelalte treceri prin timp ale familiei; este raportul-etalon al supraviețuirii cerebrale în ciuda contextului fizic, care uneori include exilul. „Acum este clar pentru toți cei care mi-au distrus familia. Și văd mii ca noi în jur”, scrie Iacov la un moment dat. Personajul este complex, complet, un tip de eminență care face orice pentru a-și menține familia unită. Rând pe rând, Nora, Viktor, Tengiz trec prin vremurile lor, care îi apasă sau îi marchează, de la patima pentru teatru sau Beatles la relații pasagere și consum de droguri, dar absolut totul sub imperiul moștenirii pe care fiecare membru al acestei familii o poartă prin legătura de sânge cu ceilalți – și pe orizontală, și pe verticală. Unul dintre cele mai fermecătoare „fire roșii” care leagă generațiile este obiceiul tuturor Osețki de a adnota orice carte pe care o citesc…
Cumpără cartea Scara lui Iacov, de Ludmila Ulițkaia, cu reducere, de la Elefant.
1 comment