Distrugere şi supravieţuire (recenzie la cartea „Leningrad”, de Anna Reid)

Povestea teribilă a Leningradului din anii celui de-Al Doilea Război Mondial este o carte-lecţie, o lectură aspră şi cutremurătoare. Nu este un volum pentru vacanţă, pentru turism, pentru superficialitatea contemporană. Este o naraţiune dură, severă, profund dureroasă, care lasă urme. Este o evocare a unei perioade atât de dramatice şi a unor metode atât de odioase, încât au rămas fără precedent.

• Carte publicata in 2013 la Corint
• Cumpara cartea cu reducere
• Traducator: Lia Decei
• Tip coperta: Brosata
• Format: 130×200
• Numar pagini: 560
• ISBN: 978-973-135-770-6

Anna Reid vine în faţa publicului cititor care nu vrea să uite cu ororile de nedescris prin care treceau 750.000 de civili – un sfert din populaţia Leningradului – condamnaţi la înfometare în anul 1944, în timp ce trupele germane în sfârşit începuseră să se retragă. În inima cărţii stau jurnale şi mărturii ale supravieţuitorilor unor timpuri de coşmar, de degradare umană indescriptibilă. Din dosare ale KGB autoarea aduce în plină lumină crudă a erei consumismului pagini oribile de canibalism, ilustrate nu de bestilitatea umană, ci de imaginea unei femei care căuta proteine pentru a-şi salva copiii.

În primele luni de asediu al oraşului (1941), locuitorii din Leningrad mureau în ritm de 100.000 pe lună. Hitler blocase căile de intrare a proviziilor, temperaturile erau sub -30 de grade, oamenii se ucideau pentru bonurile de raţie, tifosul şi dizenteria erau la ordinea zilei. De partea cealaltă, Stalin nici nu evacuase oraşul, nici nu asigurase cele necesare în faţa unei blocade. Aşa cum aminteşte Reid, invazia îl luase oricum prin surprindere pe dictatorul rus. Pe măsură ce se instala înfometarea, oamenii au început să mănânce fierturi de oase din tot ce mişca. „Foamea ne-a schimbat pe toţi. O felie de pâine ajunsese diferenţa dintre viaţă şi moarte”, notează un supravieţuitor. Şi totuşi…

Aşa cum oamenii nu încetează să uimească prin ororile pe care le săvârşesc, tot aşa nici eroismul şi rezistenţa în condiţii imposibile. Cartea este plină de astfel de momente: o familie aproape moartă de inaniţie îl învaţă pe Puşkin pe dinafară; credincioşii ortodocşi îşi spuneau, pentru a rezista, că aceste nenorociri sunt un test la care îi supune Dumnezeu din motive numai de El ştiute…

„Leningrad” pare să fi fost asediul feroce, total, al secolului trecut. Lui Hitler nu i-a ieşit proiectata exterminare. Au rămas în urmă oameni care să povestească, documente care să demonstreze, autori de forţă care să ducă trecutul spre un alt fel de viitor. Pentru că nu a trecut chiar atât de mult timp de atunci, paginile Annei Reid ard deopotrivă de distrugere şi de supravieţuire.

Cartea poate fi cumparata cu reducere si transport gratuit de aici.