Se aud tot mai des voci care acuză serviciile de intelligence că vor să aibă control absolut asupra vieţilor oamenilor, folosind pretextul siguranţei naţionale şi al apărării în faţa terorismului. Primii acuzatori sunt chiar ong-urile din democraţiile consolidate, care vorbesc despre Big Brother ca despre unul dintre principalii inamici ai drepturilor cetăţeneşti.
Cartea „Serviciile de informaţii şi drepturile omului” pleacă de la ideea că terminarea războiului rece a lăsat o mulţime de structuri fără „obiectul muncii”, cu practici îndelungate care deodată nu mai foloseau nimănui. Odată cu 11 septembrie 2001 şi intrarea în era antiterorismului, agenţiile de informaţii au început să-şi reevalueze rolul în societate şi să regândească felul în care culeg informaţiile din perspectiva rolului pe care drepturile omului l-ar putea avea în acest proces.
Carte publicata in 2008 la Univers Enciclopedic Gold
- Cumpara cartea cu reducere
- Colectia Istorie
- Traducator: Irina Bondar, Cristina Dogaru, Laura Draghici, Adelina Negoita
- Tip coperta: Brosata
- Format: 147×205
- Numar pagini: 340
- ISBN: 978-973-637-171-4
Carte publicata in 2008 la Univers Enciclopedic GoldIn 2005, Steve Tsang, lector universitar la Oxford College, prezenta un amplu material despre problematica felului în care serviciile de informaţii şi guvernele democratice pot aborda noua paradigmă antiteroristă, noul model de influenţe geopolitice. Acest vast material care include documentări din trecutul şi prezentul raportului servicii – drepturile omului stă la baza cărţii care include mai multe direcţii majore. Una dintre ele este realitatea că serviciile au intrat într-o etapă în care sunt nevoite să gândească „afară din clişee”, inclusiv în ce priveşte apelul la transparenţă, domeniu în care nu au excelat niciodată. Dar, potrivit autorului, această schimbare ar putea reface încrederea publicului în intelligence, aceasta generând o mai bună colectare a informaţiilor.
Tsang tratează problemele pe care serviciile le-au avut imediat după 9/11. Cele două capitole care alcătuiesc acest segment argumentează faptul că limitările impuse de vechile sisteme au trebuit înlăturate în timp foarte scurt şi sub auspicii dramatice. Autorul intră „în intimitatea” serviciilor americane şi britanice cu ajutorul argumentelor oferite de Mark Urban, editor diplomatic al BBC sau de Jack Caravelli, autorul lucrării „Lecţiile cazului iranian şi faţa schimbată a serviciilor de informaţii americane”, pentru a puncta reforma comunităţii de informaţii de peste ocean pe care a generat-o atacul din 2001.
Altă direcţie majoră pe care se concentrează Tsang este schimbarea semnificatică a lumii după 9/11. Ce rol joacă guvernele democratice în noile repere geopolitice? Care este adevărata relaţionare dintre „supraveghere” ca metodă şi serviciile de informaţii ca sistem? Aici cartea reliefază aportul în domeniu al lui Loch K. Johnson, profesor de ştiinţe politice la Universitatea Georgia, care pune actualitatea în perspectiva unor evoluţii anterioare, post cel de-Al Doilea Război Mondial, când, de altfel, supremaţia mondială a SUA a devenit o realitate. Interesant este faptul că cele două sisteme majore de intelligence – cel britanic şi cel american – sunt completate cu exemple ale felului în care serviciile de informaţii germane gestionează noile aşezări geopolitice şi relaţia supraveghere-democraţie.
Per ansamblu, „Serviciile de informaţii şi drepturile omului” este un apel argumentat cu înţelegerea trecutului la un altfel de viitor în relaţia serviciilor de intelligence cu opinia publică şi cu propriile mijloace de a colecta informaţia în numele siguranţei statelor şi cetăţenilor. Tsang pune în cartea sa întrebări dure, dar oferă în acelaşi timp şi cadrul necesar discutării lor, precum şi argumentele faptice pentru ca o etapă să fie depăşită cu lecţiile trecutului învăţate, iar o alta să fie deschisă cu folos.
