Jurnale, opinii și povești

Țuică și varză, fără diacritice

Reducerea zilei: -50% la Libris.ro →

Începutul acestui an, 2016, a fost unul tulburător: situații, rapoarte, fișe, apoi alte situații, rapoarte și fișe. Cerințele

AAlexandru Calmâcu · 29 ianuarie 2016 · 2 min de citit
Alexandru Calmâcu
Alexandru Calmâcu

Începutul acestui an, 2016, a fost unul tulburător: situații, rapoarte, fișe, apoi alte situații, rapoarte și fișe. Cerințele sociale și administrative au crescut, în sens pozitiv sau negativ, normal sau anormal, e bine să ai o situație exactă asupra realității, cu bune și rele, cu plusuri și minusuri, fapt pentru care, după ce am trecut cu bine – sperăm – de acest hop, am revenit la preocupările noastre.

După minivacanța ocazionată de sărbătorile de iarnă am aflat că în zilele festive n-au mai priit sarmaua, friptura, țuica și felia de tort, că din cauza textelor cu și fără diacritice brazii împodobiți au căzut peste mese și vitrine, s-au spart pahare și sticle, copiii plângeau, cozonacii s-au ars în cuptoare, varza s-a muiat în putină, o răvășeală generală și totală, un haos de nedescris, au fost chemați în ajutor juriștii, au cercetat în detaliu fiecare literă de lege, au spus că nu toți stâlcitorii de limbă sunt pedepsiți, inclusiv editurile, deci așa s-a întâmplat.

În continuare primim la redacția editurii manuscrise fără diacritice, o vorbă din popor zice „a înnebunit lupul”, așa spunem și noi, prin urmare textele sunt respinse, dacă au noroc să fie corectate de autori sau colaboratorii acestora, e bine, dacă nu, vor vedea lumina tiparului în mileniul următor. Adică niciodată!

În optimismul nostru furibund, în sensul că lucrurile merg spre bine, am selectat pentru cititorii noștri, la întâmplare, două texte din care am scos intenționat semnele diacritice. Rugămintea noastră este ca paragrafele să fie citite cu voce tare, altfel nu se va simți plăcerea lecturii. Râsul e predominant:

„Modulata pe nesimilitudine, inclestata in neadeziune si slefuita pe neaderenta, personalitatea lui Mateiu I. Cragiale s-a improprietarit pe serele unei vaste singuratati, pe care a stapanit-o ca un adevarat despot, pana la golirea de orice continut. Lipsit de noblete (s. nob., adica!), tanarul eliberat de povara studiilor de drept, atat in limba germana, cat si in cea materna, studii pe care, oricum le socotea inutile, a dus, foarte putina vreme la Berlin sau Roma, si prea multa vreme la Bucuresti, viata unui dandy, adoptand, ca si antemergatorii gintei strategia celor slabi, de a se refugia intr-un « stramt alaturi », intr-un « mic continent adiacent », greu de impresurat, caci in hotare de nisip. O situatie de excludere, deci directionata pe linii de fuga, cu imperativul mentinerii la distanta, distanta de fuga, fireste”. (Barbu Cioculescu, De la Mateiu citire…)

„Cea dintai forma de societate, din care ni s-au pastrat pana astazi urme sporadice, alcatuieste asa-zisa democratie primitiva. Celula ei este familia; din alcatuirea mai multor familii se formeaza unitati din ce in ce mai mari: patria, ginta si in cele din urma tribul, cea mai complexa unitate la care s-a putut ridica acasta societate. Ea este vagabonda, se poate muta fara a-si schimba structura, intrucat cimentul ei social nu este comunitatea de teritoriu, ci comunitatea de sange”. (Ștefan Zeletin, Istoria socială)

O informație de ultimă oră ne-a bucurat peste măsură. Noua echipă de la conducerea Universității din București nu mai semnează documente scrise fără diacritice.

Alexandru Calmâcu
Redactor-șef Editura Universitărții din București

Cum ți s-a părut?

Comentarii

Încă niciun comentariu. Spune-ne ce crezi!

Vrei să spui ce crezi? Comentariile se scriu din contul gratuit de cititor.

A
Alexandru Calmâcu

Scrie pentru Bookuria despre cărți, autori și noutățile din piața de carte.

Mai citește