Tunelul, de Ernesto Sabato (Editura Humanitas)

Inca de la aparitie, in 1948, in revista Sur a Victoriei Ocampo, romanul Tunelul s-a bucurat de aprecierile elogioase ale unor mari scriitori ca Thomas Mann, Graham Greene si Albert Camus, autorul fiind considerat un „clasic existentialist“.

Roman tulburator si captivant despre dragoste si moarte, intemeiat pe o investigatie existentiala a dramei determinate de imposibilitatea comunicarii cu semenii, de solitudinea iremediabila a individului si mai cu seama a artistului, de abisul halucinant dintre puritate si nebunie, Tunelul este confesiunea pictorului Juan Pablo Castel. Din inchisoare, acesta decide sa relateze faptele si sa dezvaluie motivele obscure care l-au determnat s-o omoare pe María Iribarne. Sondand cu rigoare magistrala conditia tragica a omului contemporan, izvorata din credinta excesiva in ratiune, Sabato descrie modul in care un artist sensibil si talentat ajunge treptat, sub imperiul propriilor demoni launtrici, de la obsesia atotstapanitoare pentru dragostea absoluta la gelozie (auto) distrugatoare, apoi la nebunie si crima.