Timp de trei decenii, o agenţie secretă a monitorizat mai multe expediţii într-o zonă separată de civilizaţie, numită „Zona X”. Povestea cărţii lui Jeff VanderMeer începe în momentul în care agenţia intră în derivă şi este numit un nou şef, în persoana lui John Rodriguez, poreclit „Control”. Săpând la temelia dezordinii din agenţie, acesta începe să descopere tot felul de secrete terifiante.
Cartea poate fi cumparata cu reducere de aici.
„Zona X” este deopotrivă o idee şi un loc. Toţi cei care iau contact cu ce se întâmplă aici sunt contaminaţi într-un fel sau altul, unii „colonizaţi” de-a dreptul. Naraţiunea începe „nevinovat”, cu „Control” luând în primire prin şedinţe şi probleme legate de personal. Dar VanderMeer inserează pe negândite momente ca descoperirea în biroul încuiat luni de zile al fostului director a unei plante care nu poate fi exterminată, apariţia unor graffiti sinistre pe pereţii agenţiei, alte semne că „Zona X” nu este pe deplin securizată. Tensiunea creşte gradual, iar finalul face să merite aşteptarea.
„Autoritate” este cea de-a doua carte din trilogia „Southern Reach”. „Anihilarea” a apărut, iar fanii lui VanderMeer aşteaptă „Acceptarea”, mai exact finalul. Se poate spune că „Autoritate” este o carte foarte diferită de predecesoarea ei, fiind mai degrabă o întorsătură a situaţiei decât o continuare a ei. Dacă cititorul s-ar fi putut aştepta la o derulare de noi evenimente în „Zona X”, avem de-a face cu povestea agenţiei care se ocupă de acest loc ascuns de lume. În acest fel, „Zona X” devine şi mai misterioasă pentru cei care o gestionează. „Chiar dacă au trcut 30 de ani, progresele sunt lente: aceleaşi înregistrări de date şi schimbări de măsurători dintotdeauna. Ce faci când întâlneşti o entitate inexplicabilă care nu are dorinţa de a comunica? Aşadar, în viziunea mea, încă o expediţie este o repetiţie inutilă. Mai departe, sunt fascinat de inutilitatea agenţiilor pe care oamenii le desemnează pentru a rezolva tot felul de probleme şi de asemeni de felul în care rezultatele cercetărilor sunt aplicate.
Mă gândesc la recenta descoperire a faptului că şoarecii se tem mai mult de bărbaţi decât de femei, din cauza mirosului diferit. Cercetarea cu ajutorul şoarecilor ar fi putut progresa extraordinar dacă s-ar fi ţinut cont de asta. În aceste condiţii, personajul central, noul director al agenţiei, este diferit de predecesorii săi. Nu este neapărat îndrăgostit de lumea naturală, are un alt trecut, dar observă lucruri pe care cei dinaintea lui care erau cercetători nu le-ar fi depistat.
Am considerat că este oportun să fac un reglaj fin al poveştii, cu unele lucruri din prima carte continuându-se în aceasta, cu altele care rămân fără răspuns momentan, pentru că ideea principală este aceea de a lăsa personajele să afle sau nu unele lucruri. Un avantaj al unei a doua cărţi dintr-o trilogie este acela că ai libertatea de a jongla cu personajele şi poţi să spui povestea fără concluzii şi finaluri, întrucât încheierea abia urmează. Una peste alta, Zona X are asupra celor implicaţi efectul pe care îl au catastrofele naturale de amploare: extinderea efectelor în spaţiu, timp şi asupra din ce în ce mai multor oameni”, afirmă Jeff VanderMeer despre cea de-a doua carte a seriei „Southern Reach”.
