Romanul Varză este alcătuit din analiza a trei destine interconectate. Acțiunea se desfășoară în Timișoara, iar personajele principale au în jur de 30 de ani fiecare și fac parte din clasa de mijloc, în accepțiunea extinsă a termenului. Toate experimentează o anumită senzație de spleen, de neîmplinire, de singurătate, atât în mediile profesionale în care sunt integrate, cât și în mediile sociale, intime, în familie sau cu prietenii.
„Regina Underground”, de exemplu, reprezintă încarnarea perfectă a unei adolescente întârziate, ale cărei seri sunt stropite din belșug cu alcool, droguri și flirturi cu personaje care de care mai dubioase. Diminețile târzii ale acesteia rezidă în mahmureli prelungite, regrete și disecarea unor neîmpliniri amoroase ale căror urme nu se șterg prea ușor. Înconjurată de prieteni, mai ales de prietene – superficiali și de părinți pe care îi consideră indiferenți, „regina” alege să își pună capăt zilelor spontan și în manieră clasică, aș adăuga, tăindu-și venele în baie.
„Făt-Frumos”, următorul protagonist al acestui roman tripartit, este un avocat timișorean relativ prosper, căsătorit cu fiica unui securist de care decide, în cele din urmă, să divorțeze. În compania unor prieteni ca Duțu, Neală, Luigi, Grațian, Cicerone, Nelu Manelu sau Giorgi, „Făt-Frumos” se destrăbălează în cele mai variate moduri posibile, punându-și ulterior întrebări asupra vârstei sale reale și a necesității de a se comporta ca un om matur. Hotărârea de a divorța îl va costa scump, fostul socru utilizând toate conexiunile de care dispunea pentru a-l desființa profesional pe tânărul avocat. Eliminat practic din branșă, acesta se va transforma, recrutat fiind de Luigi Popârlan, într-un pion nesemnificativ al mafiei columbiene a drogurilor: „Te vreau în echipa mea”, îl abordează Luigi într-o parcare de la Billa. „Europa nu mai e sigură, ne extindem, am deja oameni pe țeavă în America Latină, în jungla columbiană, în contact cu baronii de-acolo. E vorba strict despre drogangeală, afacere curată și agreată pe sub mână de autoritățile din toată lumea. Trebuie doar să cunoști pe cine trebuie și să ai un nume în bisnis. Lasă și săracii să-și dea, ce mai au și ei în afară de heroină? Bogații îs conștienți de riscuri, vor numai praf. Scump și de calitate, te distruge numai dacă devii consumator de fiecare zi. Le dăm ce vor și ne luăm și noi partea, trăim frumos, ca oamenii. Tu ești băiat de lume, știi să-nvârți omul, să-i vorbești limba. Băieții mei te știu, te respectă. N-o să mai ai nicio grijă cu banii vreodată, nici tu, nici ai tăi. Vreau să fii omul meu în America Centrală și de Sud. Ai câteva luni de adaptare la dispoziție, cameră de hotel de 5 stele rezervată în Panama city și buget nelimitat” (p. 213).
Rocsana este personajul principal al ultimei părți a romanului. Angajată la o firmă de traduceri, aceasta va lucra câteva luni în Panama, într-un schimb de experiență. Schimbarea radicală de mediu o va înviora și intriga în aceeași măsură. Va avea o aventură cu un coleg sud-american și va ajunge să își cunoască mai bine colegii din România, țara de care deseori îi este dor, în ciuda faptului că este, pentru a utiliza termenul autoarei, „varză”. Merită citată pe larg în acest punct caracterizarea pe care o face „Făt-Frumos” plaiurilor mioritice, deoarece rezumă eficient opinia tuturor celor trei protagoniști ai romanului în această privință: „Mi-a trecut prin minte că România nu mai este demult tânăra proaspătă din pictura lui Rosenthal, ci o mamaie încerănată, care fumează Monte Carlo fără timbru, cu dinții din față cariați, fluierând manele, șchiopătând în urma fracturii calusată vicios, vorbind mult și prost despre nimic înfăptuibil, dramatică degeaba, needucată și necivilizată, oscilând între sapa cu care descoperă barabulele neprețuite și tarabele bazarelor țipător animate, timișorene, clujene sau bucureștene. Împunsă de o geală bovină, nefondată, superstițioasă și fatalistă, cu droaia de puradei după ea, înțoliți grotesc în haine D&G. Odă mumei România și-un buchet de pizda-țigăncii în semn de mulțumire pentru tot. Pentru frig, pentru întuneric, pentru beciuri întunecate și neaerisite, pentru cârpe, pentru plase refolosite, pentru pensia bunicului – 300 RON – pentru șpagă, pentru bișniță cu ceapă, brânză și ceasuri turcești, pentru șlapi împuțiți care așteaptă moartea la ușă, pentru uzine gri care suflă otravă în cer, pentru tramvaie reci pe străzi pustii și neluminate, pentru miliție, pentru baștani, pentru Guță, pentru semințe, pentru Mona mică și sistemul de sănătate, spitale scorojite, anestezice lipsă, pentru botez-înec în stil ortodox, pentru misoginism, patriarhat și mamă violată de securiști, pentru întreruperi de sarcină cu andrele și copii făcuți țăndări în burtă, dezinformare, afaceri cu petrol semețe, pentru butelii, pentru canalizare cu găuri, țevi lipsă, vată, vidanje picurând pe străzi, pntru buticurile de la metro din București cu ciorapi, ciocolată și etamină, pentru fosta clădire Wilhelm Mülle din centrul Timișoarei, un palat alb cu turnulețe acum, pentru supremația interlopului-bișnițar asupra organelor mereu inompetente în slujba statului, pentru persoanele lipicioase, pentru autobuzuri cleioase; enjoy the ride-ul sprâncenat, desurcă-te cu ce poți, ăsta este darul tău de român” (pp. 106-107; subl. în orig.).
Cronică de Emanuel Copilaș
Emanuel Copilaș este lector doctor la departamentul de Științe Politice din cadrul Universității de Vest, Timișoara. Autor de cărți și articole în diferite volume colective și reviste de specialitate, Emanuel Copilaș este colaborator ocazional al revistelor Observator Cultural, Cultura, Timpul, și al platformei Criticatac.
Romanul Varză, de Beatris Serediuc poate fi cumpărat cu reducere de la Elefant.