Bucătăria sclavilor, o carte care a făcut senzaţie peste ocean spune povestea Laviniei, o fetiţă în vârstă de şapte ani care ajunge pe o plantaţie din Virginia ca servitoare în secolul XVIII. Este o mică imigrantă irlandeză ai cărei părinţi au murit pe drumul spre „ţara tuturor posibilităţilor”. Fratele ei este vândut unei alte familii, aşa că micuţa începe pe cont propriu.
Pentru acele timpuri, în unele privinţe, Lavinia poate fi considerată „norocoasă”: munceşte din greu, dar nu este tratată cu cruzime, este protejată de o familie de sclavi şi de aici încolo intră în scenă personaje puternice, pline de character şi forţă, adevăraţi supravieţuitori care ştiu să simtă şi compasiune şi empatie (Mama Mae, Papa George, Belle, Dory, Ben şi gemenii Beattie şi Fanny). Fata creşte fără să aibă habar că există diferenţe între rase în lumea de afară.
Dar viaţa lor nu este uşoară. Stăpânul lipseşte de acasă frecvent, stăpâna este dependentă de laudanum, iar supraveghetorul Rankin este violent şi rasist. În aceste condiţii, nimeni nu se poate aştepta la dreptate din partea stăpânilor dacă sunt bătuţi, violaţi, vânduţi sau torturaţi. Albii întotdeauna câştigă, în orice eventual conflict. Asta adaugă un dramatism sfâşietor relaţiilor dintre sclavi, cu mame învăţându-şi copiii să intre în graţiile stăpânilor ca unică modalitate de a-şi asigura supravieţuirea.
Naraţiunea curge pe două planuri, al Laviniei şi al lui Belle, o sclavă atrăgătoare care lucrează în bucătărie şi care întruchipează vulnerabilitatea extremă şi lipsa de putere a unei femei în această situaţie. Fata îl iubeşte pe Ben, dar ştie că nu poate fi cu el. Este fiica nelegitimă a stăpânului şi acesta nu ve permite relaţia ei cu un alt sclav. Poate fi ţinta violului, a sarcinilor nedorite, iar Ben însuşi poate fi ucis dacă se apropie de ea. De cealaltă parte, Lavinia habar nu are de aceste lucruri, care i se ascund intenţionat. De altfel, în naivitatea ei copilărească, nici nu vrea să fie tratată altfel decât „familia” ei de culoare doar pentru că este albă. Chiar ar vrea să fie şi ea de culoare, dar viaţa o va îndepărta de aceşti oameni, provocând cea mai dureroasă ruptură imaginabilă: cea de rădăcinile pe care fiecare om crede că le are.
Bucătăria sclavilor este, de asemeni, şi o carte a culorii timpului şi locului. Sclavii folosesc dialecte specifice, dialogurile sunt vii şi nuanţate, autentice, iar spaţiile pe care le descrie autoarea au un parfum de epocă foarte pregnant, deşi romantismul nu intră în discuţie, aşa că nu avem de-a face cu o situaţie idilică gen „Pe aripile vântului”. În plus, este şi un soi de saga, dat fiind faptul că într-o zi Lavinia se întoarce ca adult acolo unde nu le mai poate spune „Mama” sau „Papa” celor care au crescut-o în mijlocul lor…
Romanul Bucătăria sclavilor, de Kathleen Grissom se gaseste cu reducere la Elefant sau Libris.
